Exact asta am vrut sa spun. Poate noi suntem intr-o oarecare masura privilegiati pentru ca vadem un pic altfel lucrurile (si nu inteleg de ce fiindca eu personal nu ma simt mai presus decat oricare altcineva, fiindca nu am facut nimic special, ci toate au venit de la sine in viata mea!!!), dar ce ne facem cu fratii nostri, cu prietenii nostri, uneori chiar cu parintii nostri care sunt "surzi" si "orbi" oricat ai incerca tu sa le arati Calea, Adevarul si Viata? Vezi unele lucruri la cei dragi si parca ai vrea sa le schimbi, parca ai vrea sa-i ajuti sa inteleaga cat de scurta este viata si asta-i unica sansa ce ni s-a dat, iar noi o ratam fara sa ne dam seama. Nu stiu daca si voi simtiti la fel, dar pe mine uneori ma sfasie gandul ca nu pot sa fac nimic pentru cei dragi, decat sa ma rog si sa-i pomenesc la acatiste. De ce suntem noi privilegiati? Ce-am facut sa meritam asta? De ce ne-am nascut aici si nu in China, in India, in Africa? Oameni "buni", oameni "rai", oameni "cu har", oameni "rebut" intru credinta, dar de care suntem atat de dependenti material... "Marto, Marto, te silesti si te ingrijesti de multe, dar un singur lucru trebuie! Maria, insa, partea buna si-a ales, care nu se va lua de la ea!" Fiecare dintre noi este o "Marta" de cele mai multe ori, dar cum am mai prospera, cum am mai avea copii, cum ni i-am mai creste, daca ar trebui sa alegem in fiecare zi "partea buna?" Nimeni nu e numai rau sau numai bun. Fiecare are acel "ceva" care se incadreaza perfect in "Sistem", chiar daca aparent suntem tentati sa credem ca "se poate si fara!" Nimeni nu s-a nascut degeaba (poate si de aceea, sinuciderea este atat de crunt condamnata!), iar sansa mantuirii o avem - cred - oricare dintre noi pana in clipa mortii. Doar rautatea omului mandru poate nimici speranta in om!... "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele!"

Ai nuantat perfect ideea. "Rau cu rau, dar mai rau fara rau!" Si totusi, pentru "rau" se plateste scump, oricat ar fi el de indispensabil!!!