Stiti ce ma doare cel mai tare, ca acceptam sa se apropie de Hristos, mai cu precadere oameni drepti, oameni luminati, oameni neprihaniti...in loc sa-l facem cunoscut pe Dumnezeu si prin Sfintele Taine, sa-l apropiem de Dumnezeu, pe pacatos, pe innegurat si pe neispravitul care in neputinta lui incearca sa-l simta asa cum poate ...
Trebuie sa indraznim a ne apropia de Domnul pentru a intelege cum trebuie sa fim mai buni , cunoascandu-l astfel putem intelege bunatatea .
Etalam mereu virtuti pentru a le putem atasa de Bisericsa si in marinimia acestora, pe cel care nu poate sa se desavarseasca il izgonim din calea Domnului, il judecam si-l asociem cu infinita nevrednicie.
Ma ratacesc prin randuri interminabile, la fel de neputincioase in slava lor, precum oamenii pe care nu-i poate curati cu adevarat, fiindca nu sunt decat oameni, si nu duhuri.
Este usor sa le aplicati in viata proprie, cand insasi viata nu semnifica potrivnicia legii...doar le asezonati convenabil in fiecare zi in care va sunt permise lucrurile firesti, in timp ce altii trebuie sa le asezoneze deznadejdii, fiindca lor nu le este permis sa fie oameni ...
Dumnezeu sa binecuvinteze pe toata lumea si sa inteleaga in Marea Sa Intelepciune rarunchii tuturor lucrurilor de dincolo de neputinta si aroganta omeneasca.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
Last edited by ory; 13.11.2009 at 21:52:20.
|