În prealabil postat de ovidiu-s

Mda, eternul vostru refren: "nu religia te mântuieşte, ci relaţia personală pe care o ai cu Domnul Isus, Mântuitorul tău personal"
De parcă pe ortodocşi "religia" i-ar mântui, nu credinţa.
Fireşte că numai prin Hristos ne mântuim, doar spune Scriptura asta:

Ioan 14.6 "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine."
Luca 11.23 "Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine risipeşte."
1 Timotei 2.5 "unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus,"

Dar cum este dogma acestei credinţe? Care este mărturisirea de credinţă? Care este participarea la viaţa harică a Bisericii, a cărui cap este Hristos? Ajunge doar să crezi despre tine că "te-ai predat Domnului Isus", cum spuneţi voi la Adunare?

De ce mai atrăgea atenţia sf Iacov?
Iacov 2.10 "Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile."

Pentru ce le mai atrăgea atenţia şi sf Pavel tesalonicenilor?
2 Tes.2.15 "Deci, dar, fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. "

De ce s-a mai obosit sfântul Pavel să scrie 14 epistole despre organizarea Bisericii lui Hristos şi despre combaterea ereziilor, dacă era de ajuns să urle în adunare că "fiecare trebuie să îl primească pe Domnul Iisus în inima lui ca Mântuitor personal" sau "fiecare trebuie să facă legământul cu Domnul Isus şi să se predea Lui" ?