[tricesimusseptimus]

Când a fost împărat peste poporul Israel, Saul a îndepărtat din ţară pe cei care nu erau în conformitate cu criteriile prezentate de Yahve în textele ce le-am mai amintit (Leviticul 19: 31 şi Deuteronom 18: 10-12). Astfel, ne spune 1 Regi 28,3 (1 Samuel 28,3 în Biblia "sectanţilor"). Saul îndepărtase pe cei care chemau morţii şi pe cei care ghiceau:

"Murind Samuel, l-a plâns tot Israelul şi l-au îngropat în Rama, cetatea lui. Saul însă izgonise pe cei ce chemau morţii şi pe ghicitori din ţară."

Temându-se de David, Saul avea acum de înfruntat o nouă problemă. Filistenii s-au strâns pentru o nouă luptă cu Israel. Văzând tabăra filistenilor Saul s-a îngrozit şi a întrebat pe Yahve care va fi soarta luptei. Scriptura ne spune, că Dumnezeu nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim şi nici prin prooroci. Cerul încetase să mai vorbească cu Saul. Văzând lucrul acesta, într-o atitudine totală de sfidare la adresa lui Dumnezeu, Saul se întoarce spre cei pe care îi alungase şi cere slujitorilor săi să caute o femeie care cheamă morţii. Am văzut până acum că morţii, fie buni, fie răi se găsesc în locuinţa morţilor (şeol) fără nici o cunoştinţă faţă de ce se petrece sub soare. Saul merge astfel într-o noapte la o femeie care chema morţii şi-i cere acesteia să îl cheme de Samuel. Acesta îl scoală la cererea lui Saul pe Samuel, care îi spune tot ce se va întâmpla. Cunoscând însă faptele studiate până acum, cum că morţii sunt de-a dreptul morţi, că ei nu ştiu ce se întâmplă sub soare, că de fapt nu mai există, este greu să credem că fiinţa pe care a văzut-o Saul era cu adevărat Samuel. Convingerea acesta poate fi întărită de faptul că dacă Dumnezeu nu i-a răspuns, cu siguranţă nici Samuel nu ar fi făcut-o (dacă ar fi trăit într-un anume fel).

Cine este atunci cel care a vorbit lui Saul? Unul din „prietenii” celui care a spus în Eden „nu veţi muri de moarte”, sau poate chiar el. Un alt lucru care ne demonstrează acest lucru este faptul că fiinţa care îi vorbeşte lui Saul îi spune că mâine, acesta şi fiii lui vor fi împreună cu el. Dar nu se poate ca Samuel să fie în acelaşi loc cu Saul. Acest fapt ar distruge concepţia populară că la moarte cei buni merg într-un loc al răsplătirii, iar cei răi într-un loc al pedepsei. Ceea ce se poate, însă, este realitatea evreiască, cum că la moarte toţi merg în pământul din care au fost luaţi şi că nu mai au nici o cunoştinţă de ce se face sub soare (Ecl.9,5.6). Fiinţa care i-a vorbit lui Saul nu putea să fie o fiinţă consacrată lui Yahve pentru că a făcut ceea ce Dumnezeu nu dorise să facă; să-i răspundă lui Saul.

1 Paralipomena 10,13 (1 Cronici 10,13 în originalul evreesc): „Aşa a murit Saul pentru nelegiuirea sa pe care o făcuse el înaintea Domnului, pentru că n-a păzit cuvântul Domnului şi pentru că a întrebat şi a cercetat o vrăjitoare” , iată concluzia acestui eveniment.