Se presupune că rugăciunile la morți și-ar avea debutul într-un obicei apărut la Smyrna, în secolul al II-lea, când credincioșii au început să se adune la mormântul faimosului episcop Policarp, considerat discipol al lui Ioan și maestru al lui Irineu de Lyon. E doar o presupunere. Însă text biblic pentru o asemenea practică legată de cultul morților nu există. Poate doar unica întâmplare biblică luată eronat ca motivație și pentru cultul moaștelor.
Un cult universal al morților, în Biserică, nu putea exista înainte de dezvoltarea dogmatică și generalizarea credinței în nemurirea naturală a sufletului, în starea spirituală, conștientă a sufletului (persoanei) în moarte. Or doctrina aceasta încă nu era acceptată de toți și peste tot, chiar în secolele marilor compromisuri (IV-VI).
Aș avea o întrebare, dacă este cineva amabil să-mi răspundă: în Biserica Ortodoxă se fac rugăciuni la Enoh, Ilie și Moise?
|