Citat:
În prealabil postat de georgeval
Lumea nu este rea in sine. Pentru omul patimas aceasta a imprumutat sensuri departandu-se de sensurile sau ratiunile tiparite de Dumnezeu. Iata ce spune parintele Staniloae.
Lumea lucrurilor si persoanelor e menita astfel sa fie scara catre Dumnezeu, sprijin in urcusul spre El. Dar prin patimi omul ia lumii aceasta adancime luminoasa, aceasta transparenta ce merge pana la infinit. in loc sa mai fie „orizont de mistere“, lumea devine un continut material consumabil, un zid impenetrabil, nestrabatut de nici o lumina de dincolo. De fapt, patimile trupesti - lacomia pantecelui, iubirea de avutie, curvia - nu mai retin din lucruri si din persoane decat ceea ce-i material, ceea ce poate satisface pofta trupului nostru; iar mania, intristarea, slava desarta se explica tot prin aceasta reducere a lucrurilor la aspectul lor util trupului si marginit. Lucrurile nu mai sunt decat ceea ce se mananca sau dau alte inlesniri si placeri trupului: il duc repede, ii dau mirosuri si gusturi placute, ii prezinta un aspect material lucios, ii ofera o odihna comoda; iar persoana semenului e numai un trup care poate trezi placeri trupului nostru, sau un cuantum de cai putere, utilizabil ca unealta pentru productia de bunuri placute trupului. Lucrurile si persoanele nu mai cuprind decat ceea ce cade imediat sub simturi, si nimic dincolo de simturi. Ele au devenit opace. Lumea a devenit unilaterala, saraca, fara reliefuri de alt ordin decat cel sensibil. Pacatul impotriva lui Dumnezeu, Spiritul creator, e si un pacat impotriva lumii.
|
Sfinții Părinți au stabilit ca trepte de atac al păcatului , următoarele :
1 - Primul atac al păcatului în suflet se numește MOMEALA , care este gândul simplu care pătrunde în minte . 2 -ÎNSOȚIREA , este cugetarea sau convorbirea cu ceea ce s-a arătat în chip pătimaș în minte. 3 - ROBIREA , este târârea cu sila a inimii sau însoțirii stăruitoare a ei cu acea dorință pătimașă , scoțându-ne astfel din starea firească . 4 - LUPTA , este egalitatea de forțe între cel care este ispitit și cel care ispitește conform căreia sufletul învinge sau este învins , după cum îi este voia . 5 - ÎMPATIMIREA , este viciul care s-a cuibărit de multă vreme în suflet și care prin deprindere l-a condus spre o astfel de obișnuință cu păcatul încât de bunăvoie și de plăcere îi devine rob.