dayana a delimitat foarte net cele 2 categorii de frumos , cel putin ca ipoteza de lucru.Intr-adevar , omul e o constructie duala , trup si suflet.Dupa parerea mea ,cred insa ca , cu cat esti mai induhovnicit , cu atat mai putin vei cauta infatisarea celuilalt.Modul cum o persoana arata e opera lui Dumnezeu , Care l-a adus la existenta. La existenta cu acea infatisare.Si daca nimeni nu poate adauga un cot la statura sa , dupa chiar cuvintele Mantuitorului , ne-am mai preocupa sa "lucram" asupra infatisarii ? Asupra sufletului , da , acolo se poate si trebuie lucrat.Pana unde ? Pana la asemanarea graduala cu Dumnezeu - niciodata de atins ." Pana ce va lua Hristos chip in noi". Deci sufletul va ajunge , prin virtutile lucrate , sa poarte acest Chip.E limita de sus a frumusetii interioare.
In alta ordine de idei , harul din sufletul unei persoane se comunica parca - tainic , inefabil si necuantificabil - exteriorului. Astfel ca vei percepe in persoana virtuoasa o ...frumusete.Care te va atrage. Nu neaparat prin liniile fizice, ci prin acel ceva pe care nu-l poti surprinde exact , dar care e acolo. Si e receptat de antenele tale.
Pe de alta parte , fiecare percepe o categorie estetica , inclusiv frumosul , in modul sau propriu.Asa ca ceea ce unul vede ca frumos , pt altul nu reprezinta nimic.
In ultimul rand , nu trebuie uitat nici de "mormintele varuite" : pe dinafara intr-un fel , pe dinauntru...
|