Majoritatea oamenilor se afla intr-o cursa contra cronometru pentru acumulare de bunuri. Viata tot mai scumpa, precum si patronii ii obliga sa munceasca zi lumina. Omul nu mai are timp de altceva. Poate ca a si uitat ca mai exista ceva in afara acestor preocupari, mai important, pe care in mod deliberat il neglijeaza.

Rolul Bisericii ar fi sa le aduca oamenilor aminte de Dumnezeu, de necesitatea de a se ruga, de importanta unei milostiviri; intr-un cuvant sa ne aduca aminte cat mai des ca viata e scurta, timpul s-a micsorat si trebuie folosit in avantajul nostru. Maine, poimaine, nu se stie cand, oricum mai repede decat ne asteptam, vine clipa in care dam socoteala de timpul avut la dispozitie in aceasta viata. Si ce vom zice atunci?

Biserica trebuie sa ne aduca aminte de ceea ce e important si sa ne atentioneze ca facem lucruri de prisos: cand vom face inventarul faptelor noastre sa nu trebuiasca sa enumeram doar: casa, masina, covor, calatorii, placeri, ospete etc.

Biserica nu mai este singurul edificiu din localitatea noastra, ca alta data in satele noastre si cand suna clopotul, toata lumea dadea navala spre biserica. Intre timp statul a avut grija sa ne creze alte griji majore, precum mancarea, imbracamintea, etc.
De aceea Biserica trebuie sa se faca mai vizibila, sa se auda mai bine mesajul ei, chemarea ei. Omul insusi trebuie sa simta ca este chemat, ca este asteptat.