[mariamargareta]

150. “Messia de la Bucureşti” se declară încă odată a fi adevăratul Messia şi îi dezavuează pe impostorii de la Pucioasa!!!(urmare)

.................................................. .....................
În finalul dialogului, înainte de a bloca definitiv topicul (o manevră aplicată cu succes în toate celelalte cazuri în care a fost interpelat de necunoscuţi)Mihăilă se “semnează” cu o formulă copiată din Biblie, pretinzând că s-a “auto-plagiat” în mod intenţionat:
_________________
"Eu spre aceasta M-am nascut si pentru aceasta am revenit in lume: ca sa dau marturie pentru Adevar. Oricine este din Adevar asculta glasul Meu. Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in Ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor, si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in Ceruri.
(M-am citat din Noul Testament, Ioan, cap 18, vers 37
si Matei, cap 10, vers 32, 33).
.................................................. .....................
Deci, ce constatăm?
Mai întâi, că popa Popaviciu nici n-are habar că – fie şi involuntar – el îl legitimează pe Antihrist, atunci când nu-şi pune nici măcar problema dacă stă de vorbă cu Însuşi Mesia sau cu un cabotin paranoic care se crede reîncarnarea simultană a lui Napoleon, Hitler, Mussolini, Sancho Panza, Jack Spintecătorul şi Iisus Hristos. În total, Mihăilă pretinde că a avut cel puţin 40 (patruzeci de reîncarnări !). Împieliţatul ăsta se apără bine de îndoielile care planează asupra lui, clamând cu emfază: “Exista un singur Iisus, Messia, care, din fericire pt voi, S-a reincarnat aici, in Romania.” Şi acela singur este – nici mai mult nici mai puţin – chiar Întunecimea Sa, Mihăilă-MIH de Ferentari, care S-a întrupat şi S-a împieliţat ca să aducă lumină orbilor! Bineînţeles că orbii suntem noi, care nu vedem cu inima că dumnealui este Hristosul. Iar pucioşilor nu le lasă nici cea mai mică şansă, ca să-şi promoveze şi ei un Messia al lor, mai precis o Mihăelă-proorociţă.
Mai departe însă, Mihăilă începe să bată câmpii. Făcând pe Atotştiitorul, se hazardează să afirme sus şi tare că pucioşii nu vorbesc – “proorocind” – despre regele Mihai I în mesajele lor, ci chiar despre dumnealui, Regele-Spiritual Mihail-Mihăilă-MIH-Dâmboviţeanul. Desigur că în superbia lui, Mihăilă n-a citit mai nimic din scrierile pucioşilor, considerându-le nişte falsuri; altminteri n-ar fi declarat un lucru care e mai presus de orice evidenţă: pucioşii au sperat din toată inima şi chiar au făcut manevre disperate să pună în fruntea statului o persoană credulă şi docilă, pe care s-o manipuleze apoi în favoarea lor, prin tehnica “mesajelor sosite din cer”.
Mai constatăm, în afară de lădăroşeniile lui ieftine, de invitaţiile voalate ca să i se cumpere Cartea autobiografică, şi de dispreţul suveran faţă de toate religiile şi instituţiile bisericeşti, un apetit morbid pentru sience-fiction: Noul Ierusalim ceresc (cel despre care vorbeşte şi Biblia că va veni după Judecata finală) a apărut deja pe bolta cerului, şi încă din anul 1995! Se pare că, de acolo de sus, el coboară şi se tot coboară, aşa cum spune şi Biblia, dar foarte, foarte, foarte lent, pentru că – deşi au trecut de atunci aproape 15 ani, el încă n-a ajuns pe pământ. Deşi nu l-a văzut încă nimeni de atunci încoace, nici măcar astronomii, cu cele mai sofisticate lunete şi telescoape, Mihăilă pretinde că “este vizibil noaptea, spre Rasarit.” Până una-alta, adică până ce se va lămuri această dilemă (a fi sau a nu fi), Mihăilă anunţă un surogat de Noul Ierusalim ceresc, şi anume Noul Ierusalim pământesc. Păi la fel zic şi pucioşii, dar când e vorba de localizare, nu prea se potrivesc: pucioşii proclamă cetatea Noului Ierusalim pământesc la Pucioasa, acolo unde au ei cartierul general, iar Mihăilă pretinde că Noul Ierusalim pământesc este la Bucureşti, şi, mai exact, este chiar Casa Poporului! (trebuie să ne aşteptăm acum că ne va anunţa că el este şi reîncarnarea lui Nicolae Ceauşescu, cel care a comandat clădirea) Se anunţă un serios conflict de interese cu Parlamentul României, care, până una-alta au înhăţat cea mai mare parte din această clădire, chiar cu riscul de a-L supăra rău pe Dumnezeu.
În final, Mihăilă îl îmbie pe popa Popaviciu să dea o raită şi pe la Seminariile lui Mihăilă, aşa... în vizită de curtoazie, adică ca să se cunoască unul pe altul:
“Va invit maine la seminar, sa ne cunoastem! Detalii la telefon: 0763525299.”
S-o fi dus popa la “seminar”, ca să se cunoască unul pe altul ?
S-o fi referit Mihăilă la “cunoaşterea” în sens biblic, adică unul pe(ste) altul?
Tot ce-i posibil, dacă această curtoazie reciprocă este doar preludiul satisfacerii unor curiozităţi biunivoce. Vom trăi şi-i vom vedea.