o intamplare acre avea sa-mi schimbe ptr totdeauna impresia despre parintele(nu ca pana atunci nu as fi avut una buna). tot asa. era 28 nov, anul trecut.eram insarcinata in luna mare(a sasea, cred). m-am dus impreuna cu un niste prieteni foarte apropiati la pr arsenie. unul dintre ei se imbolnavise, cu ceva timp in urma de o boala grava de nervi. o pshihoza, zice medicul. dupa o perioada de spitalizare, obtinem externare si ne hotaram sa mergem la pr arsenie. ajunsi acolo, agitatie multa.inca nu incepuse liturghia si ne-am hotarat sa urcam la mormant.iar aici o coada luuunga.am incercat sa intram inainte, mai ales ca eram insarcinata in luna mare si duceam sarcina f greu, nu puteam rezista mult in picioare.nici o sansa!nimeni nu te lasa.mai mult te imbulzea pana la lesin. am evitat de la inceput aglomeratia de teama unei intamplari nefericite.asa ca am mers pana la la gardul de la 3 m de mormant de unde nu voiau, nici in ruptul capului sa te lase gardienii.m-am multumit cu atat. dar prietena mea insista sa ajungem lg mormant, simtea o chemare f puternica.printr-o minune s-a indurat un gardian si am ajuns la mormant.acolo ne-a miruit parintele si am sarutat crucea. apoi ne-am departa putin si ne-am rugat de la distanta. din clipa aceea minunea s-a produs
rietena mea se vindecase. ne-am intors bucurosi acasa.mare a fost si mirarea medicului care a examinat-o.mi-a zis: Doamna, prietena dvs suferea de o boala f grava, care se vindeca in luni, chiar ani. e o minune ce vi s-a intamplat. i-am spus situatia, iar ea , care era credincioasa a recunosct mana lui Dumnezeu si ajutorul Sfantului.
a trecut aproape un an de atunci iar prietena mea e bine, nu a mai avut nici o criza.
suntem convinse ca ptr rug parintelui.