[mariamargareta]

În data de 21 septembrie 2009 liderii pucioşi au lansat printre supuşii lor un “Cuvânt” venit ca din partea lui Hristos şi a Maicii Domnului, cu ocazia sărbătorii naşterii ei. Din motive neelucidate, ei au postat însă pe situl lor oficial, pentru marele public (“prostimea”) numai primul sfert al acestui “Cuvânt”. Aceasta era situaţia şi astăzi, 23 noiembrie 2009. Vom publica noi ceea ce liderii pucioşi au ascuns până acum, deliberat sau nu. Notele din paranteze aparţin autoarei acestui articol (Anca- Estera) şi reprezintă păreri pur personale.

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul naşterii Maicii Domnului
.................................................. .....................
(Notă : Aici ar trebui să fie reprodus primul sfert din “Cuvânt”. Întrucât el a apărut deja pe situl oficial al sectei “Noului Ierusalim”, de aceea el nu va mai fi transcris)
.................................................. .....................
*
Am stat la masă duhovnicească cu tine, poporul Meu, şi cu un popor proaspăt venit la izvor şi i-am dat de pe masă şi Eu, şi mama Mea Fecioara, şi tu, dar tu trebuie să te deprinzi tot mai aprins să lucrezi facerea Mea în om peste cei ce vin la izvor (Notă : Se dezvăluie intenţia liderilor pucioşi de a intensifica prozelitismul sectar, prin intermediul supuşilor lor), aşa cum şi tu ai primit când ai venit să fii cu venirea Mea de azi, oştean al ei. Eu dau să miluiesc pe mulţi cu darul credinţei sfinte ca să scape ei de cursa cea vicleană a robiei sub semnul stăpânitorului acestui veac trecător şi să-i fac păsărele ale cerului, (Notă : Liderii pucioşi au păsărelele lor, dar se vede treaba că nu le ajunge, mai vor să-şi mărească stolul) că vine vremea să se ridice la cer păsărelele, fiule, ca să dau Eu drumul pe pământ albirii şi curăţirii şi facerii celei noi peste el, după cum Scripturile proorocesc, căci omul fără Dumnezeu dă să lungească veacul său şi să-Mi întârzie lucrarea Mea cea de facere a cerului celui nou şi a pământului celui nou şi a Ierusalimului celui Nou. (Notă : Până acum se susţinea sus şi tare că Ierusalimul cel Nou este deja “făcut” la Pucioasa; acum se zice altceva, cum că facerea lui e întârziată din cauza oamenilor, care-L încurcă pe Dumnezeu în planurile Sale, obligându-L la amânări nesfârşite şi nedorite de El) Eu însă am de la Tatăl lucrare peste pământ şi pun peste mulţi duhul cunoaşterii de Dumnezeu, duhul cuvântului Meu de peste tine şi dau să lucrez dar de credinţă sfântă în mulţi, căci lumina de pe pământ se stinge şi se tot stinge, şi numai credinţa omului care vine să creadă venirea Mea, numai aceea va rămâne lumină pe pământ, şi ea va lumina până peste margini şi va vedea omul calea spre tine, calea Mea cu tine, şi se va agăţa de scăparea lui şi va lua omul în el credinţa cea salvatoare, credinţa care a fost în Noe şi în cei din casa lui când Eu, Domnul, am spălat pământul de păcatul pus peste el de la nepăsarea de Dumnezeu a oamenilor din vremea lui Noe. Ce l-a scăpat pe Noe de mânia Mea cu care am spălat pământul aşa cum altfel n-am mai putut să-l spăl? O, credinţa în salvarea cea de la Mine, aceea şi numai aceea l-a salvat pe Noe. Putea şi el ca toţi ceilalţi de pe pământ să se îndoiască, dar n-a făcut aceasta Noe, şi este scris în Scripturi de la el ca semn al credinţei care-l scapă pe om de pedeapsă, că mare este omul care crede în Mine când Eu vin spre el şi când el vine spre Mine cu inima lui, cerând el mântuirea lui cea de la Mine, iertarea lui de păcat, înfierea lui Mie prin puterea credinţei lui în salvarea lui cea de la Mine, Cel atât de duios după om şi pentru om.
O, ce mult ar trebui să poată omul numai pentru Mine când el dă să poată pe pământ! O, ce mare ar fi biruinţa lui dacă ar şti el să stea lângă Mine cu credinţă sfântă ca să-i pot Eu face bine la credinţa lui în Mine şi în puterea Mea pentru viaţa omului! Când am înviat dintre morţi, biruitor atât de mare cum am fost atunci, am spus ucenicilor nedumeriţi şi ruşinaţi de slaba lor credinţă în Mine, şi, stând faţă în faţă cu ei biruitor peste moarte, le-am spus: " Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Mergeţi şi învăţaţi aceasta peste neamuri, iar cel ce va crede în biruinţa Mea va fi şi el biruitor ca Mine şi se va mântui de acest neam trecător şi va lua peste el numele Meu şi va fi fiul Meu". O, aceasta este lucrarea credinţei în cei ce iau în ei de la Mine darul credinţei sfinte, alifia cea pentru ochii care nu văd, ca să vadă ei apoi. Puterea Mea pentru viaţa omului este credinţa lui în această putere a Mea că nu este pe pământ vindecător ca şi Mine pentru om, iar Eu prin izvorul Meu de peste voi fac tuturor trezirea, şi va fi căutat mult de toţi oamenii cuvântul Meu de facere nouă peste om şi va iubi omul facerea lui aşa cum iubeşte azi păcatul, căci fiecare vreme îi dă omului să facă ce are ea în ea, iar vremea Mea de slavă văzută pe pământ îi va da omului din ea şi el se va deprinde să intre sub harul Meu, şi toate prin harul Meu vor fi peste om. Amin.
O, poporul Meu, îi trebuie omului pocăinţă mare, tată, şi lacrimă de dor spre Mine, căci omul este tare păcătos, tare neputincios şi slab cu voinţa. Vremea cea păcătoasă a ajuns la vârful ei şi îi tot dă din vârf omului, îi dă cu vârf şi îndesat, după cum spune vorba înţeleaptă, iar omului îi trebuie trezire, şi asta fac Eu prin glasul Meu de peste tine, şi cu care trec hotarul spre om ca să audă el că Eu Mă dau ţie cuvânt de facere şi să vină spre pocăinţă omul. În toate vremile de sub cer am strigat prin servii Mei din timp în timp pocăinţă peste oameni pe pământ, şi aşa strig şi azi, dar azi lucrez cu mult mai părinteşte, azi trec peste margini cu răbdarea Mea şi cu statul Meu în sfat cu omul ca să-l ajut prin multul Meu cuvânt al venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om, şi stau învelit în cuvânt înaintea omului şi aşa Mă dau lui, şi fericit este cel ce primeşte de la Mine darul sfânt ca să creadă cu el că Eu sunt acest cuvânt, că Eu vin pe calea lui şi că nu e altul care vine pe calea aceasta de cuvânt. Eu sunt Cel ce vin şi sunt Cel ce sunt şi grăiesc desluşit cu omul şi tot mai desluşit pentru mintea lui cea vândută, care-i atinge inima ca să-l ţină rob vremii care trece, vreme roşie de sângele vărsat de oameni pentru toate poftele trecătoare pe pământ. Grăiesc cu omul după vreme ca să-l ajut să iasă din ea şi să intre el în taina şi în vremea veacului ce va să fie, veacul Domnului cu omul, să intre încă din trup omul, căci Eu cu omul zidesc veacul cel nou şi îl iau lucrător lângă Mine aşa cum l-am luat pe Noe după ce i-am dat iubire şi credinţă pentru Mine (Notă : Aşadar, ni se spune că Noe n-a avut nici un merit personal, ci a fost programat ca un robot, inoculat cu iubire şi cu credinţă, în tot ce a făcut el bun şi pilduitor în toată viaţa lui. Dacă ar fi aşa, predestinarea ar fi procedura specifică prin care Dumnezeu aşează toate care urmează să vină pe pământ) ca să lucreze el prin acelea cu Dumnezeu.
O ce fericit aş fi Eu şi tot cerul lui Dumnezeu (Notă : Fericirea este aşadar un lucru bun şi de dorit nu numai pentru fiinţele cereşti, dar şi pentru oameni, cărora ele le sunt modele ) dacă omul s-ar deprinde să grăiască şi el ca Mine, să grăiască cu Mine şi cu omul (Notă : O nouă pledoarie pentru prozelitismul de la Pucioasa ) după cum e graiul Meu în Mine şi peste om! Acesta îmi este dorul, să ia omul înţelepciunea Mea (Notă : “Înţelepciunea de la Pucioasa” aduce pentru creştini îndemnuri noi şi ciudate, cărora le dă o importanţă supradimensionată pentru mântuire. De exemplu, aşa cum vom vedea mai încolo, ea ne arată cât de important, esenţial chiar, este ca tot creştinul, atunci când se scoală din somn, să se scoale pe partea dreaptă şi nu pe stânga; ca să-i meargă bine el va trebui să păşească pragul casei întotdeauna cu piciorul drept, şi va trebui să observe scrupulos tot felul de alte asemenea inovaţii năstruşnice, care mai degrabă seamănă a superstiţii ieftine, nicidecum a învăţături de credinţă) şi gândul Meu în el, şi ar fi omul în lucrare mare peste pământ, şi prin cuvânt s-ar face toate, aşa cum Eu şi cu Tatăl stăteam în sfat la început, şi după sfatul Nostru toate se întocmeau, căci aşa de mare putere are cuvântul când el se face unul în toţi, în cei ce se dau lui Dumnezeu ca să lucreze Lui.