Citat:
În prealabil postat de anna21
Cred ca daca se respecta toate posturile si sarbatorile, plus perioada in care femeia alapteaza.. nu sunt sanse foarte mari sa faci 14 copii. Dar nu stiu.. zic si eu.
(Eu cunosc o familie cu 12 copii: verii mamei mele. Nu stiu daca au avut pb deosebite, dar sunt sanatosi, fericiti, frumosi.)
Au ajuns copiii spaima moderna a familiei?
|
Pai, draga Anna, daca esti foarte fertila (si sotul la fel), poti face copii si asa, in fiecare an, sigur. Cred ca eu daca ma casatoream la 20 de ani aveam vreo 15 pana acum.
Cum nu m-am casatorit decat la 36, am unul si al doilea pe drum, la 38 de ani ;-).
Unii oameni, sanatosi si cu mare credinta in Dumnezeu, si pe care ii admir, au curajul sa lase sa vina toti copiii si au uneori peste 10. Bravo lor - daca intadevar ii si cresc bine. Dar nu cred ca este intelept sa recomandam asta oricui. Cunosc si familii care dupa acest principiu 'crestin' de nepazire absoluta au avut multi copii si, ori pe unii nu au putut sa ii accepte si sa ii iubeasca, ori nu au reusit sa ii creasca cum trebuie (nu aveau capacitatea mintala si psihica necesara). Nu le-a ajunscredinta. Nu este bine sa ne gandim un pic inainte si sa ne masuram fortele?
De fapt vad ca s-a deviat subiectul, era vorba despre problemele lui pusicat. Ca sa revenim, Zaharia ii daduse sfaturi sa isi scormoneasca constiinta de pacate nemarturisite. Aici vreau sa spun ca nu este neaparat neortodox sa iti amintesti de un pacat nespovedit din uitare sau inconstienta si sa il spui - Noesisaa ia lucrurile putin rational. Da, se iarta pacatele uitate, si nu este bine sa fim prea scrupulisti si sa ne chinuim mintea si inima.
Dar iertarea nu este ceva mecanic, ca o spalare, este nevoie si de constiinta noastra, de constientizare si de intoarcere spre Dumnezeu (vezi fiul ratacitor - modelul spovedaniei) dar daca este vorba de ceva costitutiv, ceva care continua sa ne departeze de Dumnezeu, este bine sa ne spovedim de acest lucru. De ex: nu imi dadusem seama ca am ranit pe cineva, si am continuat sa il ranesc multi ani, prin anumite purtari sau vorbe care mie mi se pareau bune. Constientizez ce am facut, si ma si spovedesc.
Deci, draga pusicat, poate foloseste sa te gandesti ce anume te-a departat de Dumnezeu, si de sotul tau, cine stie, poate sunt legate. Poate ar ajuta si sfaturile unui psiholog. Mult curaj si putere.
Ce criticam eu la spusele lui Zaharia este caracterul legalist pe care il da pacatelor. Si, Zaharia, eu nu contest sau denigrez canoanele in general, da, ele sunt folositoare; ci spun ca nu trebuie absolutizate si ca oricum, trebuie revazut corpul canonic (unul din punctele din planul de lucru al multasteptatului sinod al Bisericii ortodoxe, de altfel). Exista canoane care nu se mai aplica desi ar trebui, poate, si altele pe care se tot bate apa in piua dar contin exagerari sau greseli. Nu asta era scopul lor, cand au fost scrise, sa ramana vesnic in acea forma. De altfel se si vede in dezvoltarea lor ca uneori unele le-au inlocuit pe altele.
In plus, aplicarea canoanelor la credincios, iconomia, este f importanta. Iconomia nu este o indulgenta, ci pur si simplu o aplicare.
Nu mai raspund la ce s-a scris despre contraceptie in general, am scris si am sa mai scriu in alte topicuri, dar Zaharia nu mi-a raspuns la intrebarea: sa imi spuna mie canonul in care se interzice pazirea naturala de a avea copii, prin abstinenta in anumite zile fertile. Din cate stiu eu nu exista absolut nici un canon in acest sens, si multi preoti recomanda aceasta metoda pentru a nu avea mai multi copii decat putem creste.