@Anna21, Noesisaa - eu nu inteleg ce nu intelegeti, respectiv ce anume am cerut legat de viata intima, incat sa nu mi se poata raspunde.
Nu ceream amanunte, ci chestiuni generale, de sentimente.
Am pus aceasta intrebare pentru ca eu nu stiu cum sa ma impart. Dupa judecata voastra severa aici, se pare ca nu fac destul pentru Dumnezeu, pe de alta parte am mereu teama ca pot sa lezez lumea din jur neglijand-o.
Am senzatia ca multora de aici le este f.usor in aceasta privinta si am dorit sa aflu cum reusesc ei.
Sa fiu sincera discutiile astea teoretice de pe forum, cu citate, canoane, etc. au rostul lor, dar asa cum am mai spus, problema cea mai dificila mi se pare sa aplici aceste cerinte si sa te imparti incat sa-i multumesti pe toti, inclusiv pe tine insuti.
M-am mai lovit zilele astea si de un citat pus de Geo, in care se spune ca acei copii conceputi in post vor avea probleme, sau platesc pentru pacatele parintilor.
In plus exista perioade din an, ca acum de ex. cand este o activitate intensa la biserica si atunci cam neglijezi familia.
Sunt niste lucruri delicate pentru ca nerespectand pe sotul/sotia, prietenii, colegii, risti sa ai conflicte, sa produci rupturi, cea mai grava fiind divortul.
Voi spuneti ca trebuie dat totul Lui, trebuie sa ne lepadam de noi si atunci...si de cei din jur?
Sunt surpriza ca nu va puneti asemenea probleme.
Anna21 - poate ca si eu am probleme din cele enumerate de tine, si as mai aduga si altele: oboseala, lipsa de forta si problemele de sanatate din timpul postului, foamea.
Nu ma gandesc la mantuire. Este ceva ce eu nu percep si nu pot stii ce se va intampla dupa moarte. In viata nu vad mantuire, n-are cum sa fie, toti suntem...asa cum suntem.
Si eu ma stradui sa ma organizez sa respect sarbatorile, dar nu intotdeauna reusesc, pentru ca trebuie..timp. Se intampla sa mai calc, sa mai gatesc. Altele nu.
|