În prealabil postat de ory

Mi se pare destul de pertinenta dorinta si propunerea Sophiei de a afla despre viata crestineasca, viata sociala a fiecaruia dintre noi, cea manifestata conform cu realitatea si nu doar dupa cartile citite, de care observ ca unii nu se dezic nici in ruptul capului.
Chestia cu acei copii, sau mai bine spus, cu oamenii conceputi in post, de care nici Dumnezeu nu tine cont care sunt ,caci nu este atat de neindurator si habotnic precum oamenii, aceasta chestiune oricum s-a discutat si s-a rasdicutat pe forum intr-un fel absurd, mai ales de catre credinciosii cu stea in frunte...
Am observat pe-aici vorbindu-se despre ; mama gateste de post, parintii fac si dreg..., iar eu ma intreb , oare cei care depind de mama si de tata au ceva habar despre viata si independenta materiala, respectiv despre rationamentul unei credinte cladite din propriile resurse ?, fiindca, oameni buni, este o mica-mare diferenta !
Astfel, prefer sa vorbesc despre viata sociala si credinta cu oamenii maturi, cu oamenii independenti care-si formeaza principiile si in functie de posibilitatile si confruntarile cotidiene. Aici putem vorbi si despre statutul civil, casatorit sau necasatorit, fiindca tare ma enerveaza cand se afla in treaba copii care abia au invatat cum ii cheama, ca vobesc despre casatoria crestina, sau despre frustrati care nici nu vor sa auda despre casatorie, dar o denigreaza sau o marginalizeaza aspru pe principii religioase spicuite din carti. Mai este si categoria celor batrani carora le-au murit multe dintre simturile si instinctele sociale, sau care si-au directionat prioritatile in mod firesc spre altceva si incep sa sa simta deja vrednici a arata cu degetul spre tineri si viata lor <destrabalata ~.
deci, trebuie sa judecam lucrurile in functie de statutul fiecaruia, altfel nu suntem decat niste subiectivi, mandri si rautaciosi....
Cat despre viata mea, cred ca se deduce destul de bine faptul ca detest habotnicia si lupta permanenta cu partenerul, pe principii si restrictii religioase, mai degraba mizez pe un echilibru dedus din constiinta si personalitatea fiecaruia dintre noi, toate adaptate unei credinte care poate fi admisa in realitate, nu doar in inchipuire .
Viata este grea, oricum, este o provocare prin insasi personalitatile diferite care ne stapaneste si relatia acestora, viata are de la sine destule restrictii, avem o constiinta pe care trebuie sa o ascultam si asta ar trebui sa nu ne faca sa bagam intru totul nasul in carti.....si sa devenim atat ipocriti.