[Fani71]

Din cate stiu eu, ideea cu 'plata pacatelor' in sens contabil, juridic, nu este o idee ortodoxa. Nu platim vreo polita la Dumnezeu.. nici pentru pacatele noastre. Suferim doar consecinta pacatelor noastre, daca nu ne pocaim de ele, adica: daca nu cerem iertare si nu ne intoarcem la El (ca fiul ratacitor).
Suferim consecinta, care este departarea de Dumnezeu.
Tot din cate am inteles eu, este ceva adevarat in ideea ca pacatele stramosilor au o consecinta si asupra noastra, dar nu in sensul de plata. Este la fel ca si cu pacatul lui Adam. Noi suntem uniti unii cu altii prin natura umana, si suntem membri ai aceluiasi trup, si atunci este normal ca daca un membru sufera sufera (de 'boala pacatului', departarea de Dumnezeu adica) si celelalte (dar din fericire este valabil si invers - daca un membru se sfinteste se sfintesc si celelalte). Cu atat mai mult cand intre noi exista si o relatie mai stransa, de familie. Insa daca noi devenim constienti de aceste pacate in masura in care lucreaza si in noi, si ne straduim, in Hristos, sa ne eliberam de ele, atunci spargem cercul vicios al raului. Asta se face, cum zici si tu, printr-o traire cu adevarat crestina, prin dragoste de Dumndezeu si de oameni, traita concret, si lupta impotriva patililor, prin impartasanie si spovedanie.
Lucruri asemanatoare pentru nivelul pishic spune si psihologia, mai ales cea a lui Jung. Problemele neconstientizate se transmit mai departe la urmasi, cele constientizate si corectate nu se mai transmit.
Sa nu uitam si de lucrurile bune pe care le mostenim de la ai nostri, insa, si de binecuvantarile care vin prin ele. Si de urmele in structura noastra psihica si spirituala care sunt prezente in noi datorita lor. Si sa utilizam acesti talanti!