Acu' nu ca te-as contrazice, da' eu am fost ultimul intr-o familie cu 7 copii. Si nu stiu cum se face dar sunt singurul din familie care ma lupt cu toate puterile sa "trag de urechi" pe cat mai multi din neamul meu din locuri in care probabil ca si-au pierdut orice speranta ca ar mai lupta cineva pentru ei. Presupun ca preotul are putere prin rugaciunile din fiecare duminica la proscomidie, dar si multele acatiste de cate 40 de zile pe la manastiri, ca sa nu mai vorbim de Paraclisul Maicii Domnului pe care ma mai straduiesc sa-l spun in fata candelei aproape la fiecare miez de noapte, ca de mult nu mai trebuie sa-l citesc fiindca-l stiu pe dinafara, presupun deci ca nu raman fara rezultat pentru parintii mei care nu mai sunt, dar care nu stiu cat de mult au crezut in timpul vietii ca eu, care-ar fi trebuit sa fiu mort de atatea ori, sa le mai spal din pacate. Nu o spun ca o lauda de sine, fiindca chiar nu-mi sta in fire, ci pentru ca nu sunt de acord cu genul: "primii nascuti, mai putine pacate, mai mult noroc pentru parinti!" Ma strofoc in fel si chip si recurg la imaginatie si diplomatie sa-mi fac fratii sa se-apropie de Dumnezeu, sa se mai spovedeasca din cand in cand, dar uneori efectul pare a fi invers!... Am observat ca sunt cu mult mai convingator pentru multi dintre straini, prieteni sau nu, decat pentru cei de care-mi pasa enorm de mult!...