De mult tare, in vechime, Adam si Eva au lasat loc liber pacatului, prin neascultare, in viata omului. Iar urmarea pacatului este moartea. Pacatul ne ucide si emotional, si trupeste si mai ales spiritual. Atunci, pentru ca totusi omul sa poata trai, Dumnezeu a hotarat ca omul care se stie vinovat de vreun pacat, poate aduce ca jertfa, in fata lui Dumnezeu, un animal fara pata, iar sangele acelui animal spala pacatul pacatosului.
Suntem despartiti de Tatal ceresc prin pacat.
Dumnezeu este etern si triunic: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Iar Fiul, unicul Fiu al Lui Dumnezeu este Isus.
Dumnezeu si-a iubit tot timpul creatia, chiar si atunci cand creaturile sale au fost neascultatoare si i-au intors spatele. Nu ma intreba despre aceasta iubire, pentru ca nici eu nu o pot intelege. Numai El este capabil de asa iubire, perfecta.
Din cauza acestei iubiri, El a dorit ca ale Sale creaturi sa impartaseasca impreuna cu El viata vesnica. L-a trimis pe unicul sau Fiu pe pamant, pentru ca El sa vesteasca acest lucru. Mai mult, pentru ca sa putem sta in preajma Tatalui, Isus a fost jertfa de sange pentru spalarea pacatelor tuturor pacatosilor. Inainte vreme, se cerea ca animalul jertfit sa indeplineasca anumite cerinte, iar una dintre ele era ca animalul sa fie fara cusur. Isus, Dumnezeu fiind, a fost singurul Om nascut din femeie care nu a avut nici un pacat. De aceea, El a fost jertfa perfecta. Nimic nu poate completa acest act de iubire.
Pentru ca a trait ca om, in trup, El a cunoscut ce inseamna puterea ispitei, desi El i-a rezistat, a cunoscut ce inseamna durerea, respingerea, batjocura. Stie tot ceea ce simt si intelege fiecare emotie de-a mea. De aceea, poate sa intervina pentru mine in fata Tatalui, punandu-mi "o vorba buna" oridecate ori gresesc si ma pocaiesc de greseala facuta. Si asta doar pentru ca L-am primit si cred in numele Lui.
Dumnezeu si-a pierdut Fiul pentru pacatul meu. Isus si-a pierdut viata pentru pacatul meu. Slava Domnului, a inviat trei zile mai tarziu, iar eu pot, in numele Lui, sa am o viata noua.