Sa nu confundam preacurvia cu relatiile conjugale, fie ele si in post.
As mai pune o intrebare, inainte sa inchei pe ziua de azi: pentru cei care spun ca pacatele parintilor au intotdeauna urmari, intr-un mod automat, asupra copiilor, cum se explica ca unii oameni nascuti din familii atee sau de alte religii trec la crestinism? Sau cum se explica ca un om ajunge sa rupa lantul rautatii din familia lui si sa fie un om cu adevarat bun?
Mi-e teama ca teoria asta - care are, repet, un fond adevarat, fiindca este vorba in fond de unul din aspectele pacatului stramosesc - daca este aplicata prea zelos, duce la un fel de calvnism - suntem predestinati sa fim pacatosi, adica, din cauza parintilor.
Or Hristos ne-a facut liberi. El ne-a eliberat de pacat si de moarte - daca si noi vrem, bineinteles. Aceste lucruri sunt adevarate pana la un punct, pentru cei care nu isi leaga viata de Hristos, si nu constientizeaza raul din ei. Dar nu sunt un fel de determinare a fiintei noastre.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|