Nu, nu, orbului Bartimeu i-a spus Hristos ca el nu este orb din cauza pacatelor parintilor lui, asa cum credeau evreii, nici din cauza pacatelor lui, ci ca sa se arate slava lui Dumnezeu prin el, ceea ce s-a si intamplat.
Citind ce scrie Sophia, mi-am adus aminte de niste situatii care ma pun pe ganduri.
Chiar in seara asta vorbeam cu mama mea despre o familie, nu mai stiu cum a venit vorba despre asta totusi. Pe vremea lui Ceausescu nevasta a ramas insarcinata, am impresia ca mai avea copii. Sotul, nu foarte dornic, i-a adus acasa un felcer, un asistent veterinar care i-a dat ceva sa bea pentru a scapa de sarcina, si femeia a murit in chinuri greu de imaginat. Dupa aceea barbatul s-a recasatorit, noua nevasta a ramas insarcinata si a dat nastere unui copil cu retard mintal si fizic sever, bunicii mei, Dumnezeu sa-i ierte, l-au botezat. Poate coincidenta, dar...
Apoi in satul in care preda mama, un barbat a trecut la penticostali. Avand o troita -- cruce -- in gradina spre drum, a luat un topor, a lovit-o si a dat-o jos. Nevasta a ramas insarcinata si baietelul s-a nascut pur si simplu fara mana dreapta de la cot. Povestea este adevarata, l-am vazut eu pe baiat, acum tanar. Hmmmm.
In blocul in care am locuit pana acum vreo 8 ani cand ne-am mutat, statea la etajul 10 o familie cu 3 copii, doi gemeni, baiat si fata, Alin si Alina, si un baiat mai mare, ne sunt si rude mai indepartate. Tatal familiei nu a fost niciodata un om bun, era betiv, foarte violent cu nevasta si copiii , curvar, necinstit, intr-un final s-a ajuns la divort, s-au mai linistit apele. Amandoi gemenii erau tineri foarte de treaba, mai mari decat mine cu vreo 6 ani, baiatul frumusel, mi-l amintesc tot timpul cu gel in par si cochet, era elev la liceul sportiv, deci atletic. Au dat amandoi bacalaureatul, l-au luat, mama super fericita, mai ales pentru baiat care nu a fost niciodata un elev prea bun. Fata si-a gasit de lucru, baiatul in schimb s-a imbolnavit dintr-o data, chiar in vara de dupa bac, de o boala mintala foarte grava, era apropate de nerecunoscut, a slabit foarte tare, nu mai aveai cu cine vorbi, avea tot felul de crize violente, dar si momente de luciditate in care plangea si spunea "mama, ce se alege de viata mea, eu mor si-s fecior." In fine, situatie foarte trista, l-a dus mama lui pe la ce doctori a aflat, preoti, dezlegari, nici un fel de ameliorare, si se invatase cu ideea ca baiatul ei asa va fi de acum. Intre timp fata a capatat un nodul la sub-brat, a crezut initial ca e de la deodorant, cand s-a dus la medic, era de fapt cancer. Nu avea decat 22 de ani. Citostatice, operatie, suferinta, o vedeam cateodata atata de palida si de slabita...s-a dus saraca, Dumnezeu sa o ierte, cam dupa nici un an. Mi-aduc aminte inmormantarea ei intr-o zi de duminica de toamna foarte frumoasa, cu muzica de nunta, si pe Alin, fratele geaman si el foarte bolnav care o plangea... Dupa nici un an, a murit si el, a facut o complicatie de la boala lui. Mi-l aduc aminte mort, neinchipuit de slab, fara dinti fiindca si i-a spart lovindu-se singur, in costum de mire si cu muzica de fanfara de nunta (stiu, asa se obisnuieste la noi cand moare un tanar/a necasatorit/a, i se face un fel de nunta). Si mi-o aduc aminte si pe mama lor care si-a ingropat doi copii, care au fost copii perfect normali si sanatosi, intr-un an. A fost foarte trista mult timp, a purtat doliu mult. Acum o vad mai linistita si senina, are un nepotel frumusel de la baiatul cel mare care e insurat, bine si sanatos in Timisoara, si o vad ca vine la biserica cu cel mic.
Am lungit povestea mai mult decat trebuia, dar ideea este ca niciodata, si au trecut de atunci cam 10-11 ani, nu mi-am putut explica rational ce s-a intamplat. Cum se poate ca doi tineri pe care i-am cunoscut, si care erau sanatosi, voiosi, plini de viata, cuminti si la locul lor sa pateasca asa ceva, sa se imbolnaveasca atat de grav, ambii la varste foarte tinere, de boli ne-contagioase, sau care in mod normal nu sunt provocate de ceva care au facut, sau stil de viata nesanatos, ci pur si simplu din senin. Sigur, au avut traumele lor din copilarie cu tatal lor, dar nu cred ca provoaca cancer dupa 10 ani. Sigur, erau gemeni, si gemenii au o legatura speciala, dar s-au imbolnavit de boli diferite si independent unul de altul. Si, fiind baiat si fata, nu erau macar gemeni univitelini, deci nu erau chiar asa de uniformi din punct de vedere genetic. Deci ce altceva poate explica tragedia asta??? Vraji? Blestem? Poate fi totusi o pura coincidenta?
Si daca totusi intr-adevar exista o pedeapsa care se poate rasfrange asupra copiilor? Sigur, nu pentru ca au fost conceputi in post, ci pentru pacate mai grave asupra credintei sau semenilor ale parintilor lor? Si totusi, nu toti cei care fac sacrilegiu sunt pedepsiti asa de aspru, au mai fost barbati care si-au presat nevasta sa faca avort si ea a murit, au mai fost barbati care si-au batut joc de orice si oricine le aparea in fata, dar nu toti au fost loviti asa! Sau poate, prin pedepsele aparent la intamplare Dumnezeu incearca sa ne invete ca pentru pacate grave de care nu iti pare rau si de care nu te spovedesti, nu stii de unde iti vine pedeapsa, si daca va fi pe lumea asta, sau pe cealalta, dar ca e posibil sa fie si pe lumea asta si prin copiii tai?
