Revenind la Cazul Tanacu, dupa ce am vazut emisiunea cu domnul Tatulici, am ajuns la concluzia, ca viatza ei a fost amara pana in ultimele clipe petrecute pe salvare.
Suferintza a avut de pestetot, de mica:
-de la familie, de la orfelinat, de la scolile pentru manifestarea urii si frustarilor, de la psihologii scolari, de la firma romaneasca care i-a luat banii, de la spitalul de psihiatrie care a supus-o procedurilor aberante, de la maicutzele nevinovate care au incercat s-o ajute cum s-au priceput, de la preotul insingurat si prea exaltat si credul, de la salvare, de la presa, de la justitzie si de la altzii, adica de la toate institutziile care in general ar fi trebuit sa-i respecte drepturile legale atat ei cat si celorlaltzi implicatzi si sa-i ajute in conformitate cu statutul lor si eventual sa puna si un pic de suflet...
Pentru ce a murit? A murit pentru:
-pentru a sustine cauza copiilor insinguratzi, a bolnavilor psihic, a celor fara ajutor, a celor asupra carora se aplica proceduri si protocoale medicale sau ritualuri duhovnicesti in mod necorespunzator, orbeshte, si nu ma refer la preot si la maicutze, ci ma refer la faptul ca era prea singur si nesprijinit si caatare supus greshelii chiar daca neintentzionata.
Deci a fost o martira moderna nu a bisericii ortodoxe ci a societatzii in care traim!
|