Rugăciunea liberă sau rugăciunea liber curgătoare aşa cum am citit undeva...este cea mai adevărată rugăciune.
Atunci când citind o rugăciune,un acatist sau un psalm,deodată ochii se umpu de lacrimi,laşi cartea jos şi începi să te rogi pentru toată făptura,pentru vii şi pentru morţi,pentru săraci,pentru bătrâni singuri,pentru cei fără adăpost ,pentru acei care sunt plecaţi peste hotare să-şi câştige o pâine, pentru acei care îşi plâng singurătatea în aşternut căci nu au un suflet lângă ei,pentru acei care ţi-au făcut bine,pentru acei care te urăsc şi care nu te iartă.Atunci inima ta cântă rugăciuni ,versuri,cântece de slavă lui Dumnezeu!

Dacă am fi vrednici şi plăcuţi lui Dumnezeu această rugăciune ar curge din noi spre cer mereu iar lumea în care trăim ar fi mai bună dar...suntem apăsaţi de păcate şi de "grija cea lumească"iar rugăciune pe care o facem este"de lemn".