Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Bun, nu, am citit mai apoi ca filioque s-a generalizat in partea occidentala cu cel putin 200 de ani inainte de 1054, si s-a introdus din cu totul alte considerente practice decat sa le faca in ciuda la cei de la Constantinopol. Nu cred ca le pasa foarte mult unii de altii, pe de o parte occidentalii au introdus filioque in Crez fara sa ii intrebe si pe Orientali daca e ok, iar nuanta cu "prin Fiul" nu este foarte clara cand spui "si de la Fiul", sau ce implicatii ar avea, pe de alta parte se pare ca orientalii, sau cel putin cei mai de sus, nu prea aveau habar de acest filioque pana destul de aproape de momentul 1054, deci cam atat de mult ii interesa dialogul.
Dar da, parintele din clasa a noua era putin intr-o ureche cand venea de lucrurile astea, ne citea din niste carti tot felul de chestii despre Marea Schisma din care deduceai ca romano-catolicii erau si sunt mari nesimtiti.   |
Da, inteleg bine ce spui, dar din pacate, nu am aprofundat aceasta problema la vremea cand invatam Crezul catolic, pentru mine fiind pur si simplu un adevar de credinta...Si recitind Noul Testament, n-am considerat ca ar fi vreo contradictie intre formularea Crezului si cuvintele Mantuitorului. Mult mai tarziu, mai exact in ultimii ani, dupa casatorie, am devenit constienta de diferente, si asta cu oarecare surprindere...Dar de problema aceasta poate ar trebui sa se ocupe teologii, de fapt varfurile in teologie, in nici un caz eu...
In ceea ce-l priveste pe parintele profesor, eu una i-as acorda muuuuulte circumstante atenuante, desi recunosc, este periculos sa inveti copiii lucruri pe care nu le stapanesti foarte bine, sau sa judeci, sau sa semeni semintele dezbinarii...