Hahaha, nu scapi niciodata, nici o grija. :P E chiar ca un viciu gen alcoolismul. NU stiu cand exact, si daca e posibil, ca timiditatea sa se transforme in pacat, dar na.
Probabil ca doar trebuiest pusa in fata situatiei.
In fine, continui sa fiu intimidata de un anumit tip de oameni (si nu neaparat cei plini de sine, ciudat), sa evit unele lucruri, desi stiu ca nu e bine, dar na...
Dar vorbeam de altceva aici. :)
Si dintr-un motiv sau altul mi-am adus aminte de un scurt vers din slujba de inmormantare care nu stiu de ce mi-a ramas foarte puternic in minte de asta vara, si care ma impresioneaza de fiecare data cand imi aduc aminte: "Chipul slavei Tale sunt, desi port ranile pacatului (...) fa-ma pe mine din nou cetatean al Raiului." sau ceva apropiat.
(Bun, citatul de mai sus nu este din Sf Evanghelie, deci nu poti sa spui ca este adevar adevarat si relevat, dar se pare ca a fost scris de Sf Grigore de Nyssa, unul dintre sfintii parinti capadocieni.)
Ce inseamna ranile pacatului, mai ales ca este vorba de slujba inmormantarii? Inseamna boala, suferinta, tristete, moarte, descompunere. Dar oricare ar fi ranile pacatului de pe chipul meu, "chipul slavei Tale sunt." Pacatul in sine nu poate distruge esenta umana, adica slava lui Dumnezeu, poate sa o raneasca doar. Si de asemenea spune Sf Grigorie, idealul este ca noi toti sa redevenim cetateni ai Raiului, fiindca asa ne-a creat Dumnezeu, asta ne-a fost menirea initiala. O fi creand Dumnezeu si cetateni ai Raiului de mana a doua dupa ziua in care au fost conceputi, sau alt criteriu, nu stiu, dar se pare ca unii asa cred.
|