Parintele nostru drag
Doamne-ajuta!
Pe 27 noiembrie, in drum spre Prislop pentru a participa la comemorarea a 20 de ani de cand Sfantul Cuvios Arsenie Boca a plecat la Domnul, asa cum obisnuiam si in trecut cand Parintele Teofil Paraian era in aceasta lume, am oprit la Manastirea Brancoveanu si m-am dus sa vorbesc cu dragul nostru parinte. Era in jurul orei 18.00, cred cand am iesit de la Vecernie. De data aceasta, am mers la usa chiliei dansului, dar nu am mai sunat. M-am dus sa-i vorbesc in micul cimitir din imediata apropiere. Am gasit flori proaspete si foarte multe lumanari aprinse. Mi s-a umplut sufletul de bucurie sa constat ca intr-o zi de vineri seara, la crucea sa ganduri frumoase ardeau linistit si se inaltau destinse catre marele duhovnic de la Manastirea Brancoveanu. Luminau in noapte ca o candela a recunostintei si a iubirii.
Dupa ce am plecat de acolo, in masina, prietenul care ma insotea si care nu auzise de arhimandritul Teofil Paraian (un om de o bunatate exemplara, dar care se departase de biserica prea multa vreme) mi-a spus nedumerit: "Cand am pus mana pe crucea parintelui am simtit asa ca si cum m-as fi curentat. Asta ce-o fi?" I-am spus ce credeam eu ca inseamna. Dar, m-as bucura sa aflu si parerea voastra, dragii mei.
Nu uitati, marti 8 decembrie, se vor implini 40 de zile de cand, darul lui Dumnezeu pentru noi pacatosii, parintele arhimandrit Teofil Paraian, a renascut in cer. Doamne Dumnezeul nostru, aseaza-l pe Parinte intre cei drepti si randuieste-i sa ne lumineze de dincolo de usile Tale imparatesti!
Doamne-ajuta!
__________________
Parintele Arsenie Boca: Am vrut sa pun mana pe radacina durerii, care nu este alta decat pacatul... Rugandu-ma - pentru Pacea a toata lumea si pentru bunastarea Sfintelor lui Dumnezeu Biserici - aud deodata in urechea dinauntru infruntarea amarnica: "Nu te ruga de Mine sa le dau Pace, roaga-te de oameni sa-si schimbe purtarile, daca vor sa mai vada Pace pe pamant"..."
|