[sophia]

1. Am tot citit ce scrieti voi aici pe site despre post, pacate si altele si am impresia ca se face o confuzie, poate chiar fara stiinta.
Multi spun ca postul, atat cel alimentar cat si cel conjugal (imi place termenul ales de Fani) are rolul unei rationalizari, unei limitari a exagerarii, pentru sanatatea noastra.
Eu sunt de cacord cu acest lucru, dar atunci ar trebui ca postul sa fie diferentiat si lasat sa se faca in functie de nevoi.
Nu toti depasim niste limite, nu toti ne facem rau neaparat si trebuie sa ne infranam. Exista multi care se afla in extrema cealalta si atunci ce facem cu ei? Ii punem sa chiar sa renunte definitiv, dupa ca ce si asa nu au resurse suficiente?
Adica incerc sa aflu acum de la noi, ce inseamna pentru voi infranare, abstinenta, in mod cantitativ.
Daca un cuplu are relatii de 3, 4, si mai multe ori pe saptamana, da este mult si trebuie sa se infraneze, sa ajunga numai la 1 data sa spunem.
Dar un cuplu care are relatii numai 1 data in saptamana, sau mai rar, la ce infranari il mai trimiteti? Si de ce?
La fel si cu hrana? Unul care nu are bani si nu-si permite carne deloc, sau poate 1 bucatica pe saptamana, dupa regula voastra, trebuie sa nu mai manance deloc.
Adica ii puneti pe toti intr-o singura oala si nu mi se pare corect. Pe ala de mananca toata saptamana de toate si are relatii in fiecare zi, cu ala care abia mananca o data si are relatii pana intr-o data in saptamana.
Nu este deloc corect, nici duhovniceste, si nici omeneste corect sa-i pui la un loc si nici ca sanatate.

Pe urma se mai pune problema zilelor de post in saptamana. Pe alea nu le-a inventat Iisus, ca el nu stia in ce zi va muri, sau va fi pus pe cruce, etc.
S-a ales sa fie post miercuri, vineri, sambata si duminica.
Adica fix la sfarsit de saptamana (pentru noi crestinii), cand sunt singurele zile in care nu mergem la lucru si suntem mai odihniti seara.
In rest nu putem, pentru ca a doua zi ne sculam devreme, iar seara venim obositi de la lucru si nu ne mai arde.
Zau daca nu este asa.
Si stiti de ce? Pentru ca iudeii nu au liber decat sambata, spre deosebire de noi, si atunci nu-i deranjeaza.

2. Eu tot nu inteleg ce legatura are rugaciunea, credinta in Dumnezeu, cu infranarea si postul. Adica nu poti sa fii credincios si sa te rogi in fiecare zi si sa-i dai si sotului 10 minute din zi, sau sa mananci normal si sanatos (fara lacomie)? De unde este incompatibilitatea asta, nu inteleg?
Ca practic la asta se rezuma: 10 minute din 24 ore le dai sotului/sotiei si (si mananci o bucatica de branza sau una de carne pe zi. Doar nu mananci boi si porci intregi, sau kile de lapte si branza. Este prea mult cerut pentru om? Si asta 1-2 ori in saptamana, nu in fiecare zi.
Inseamna ca nu este suficient de credincios? Ca nu se roaga, sau nu merge la biserica?

3. In legatura cu mostenirea/plata pacatelor
Dupa parerea mea copiii platesc in alt mod pacatele parintilor, sau altor rude. Nu pentru ca au fost conceputi in nu stiu ce zi, ci pentru felul de viata pe care au dus-o parintii inainte si dupa nasterea copilului.
Copiii sufera din cauza unor lipsuri sau conflicte in familie, sau a unei vieti nesanatoase.
Da, este si o parte genetica, de mostenire, dar in rest este influenta si educatie.
Inca nu se stie exact daca si cat este genetic in unele boli (cancer, leucemie, etc.). Se pare ca unele forme de cancer au la baza gene (cancerul de san si nu mai stiu).
Boli psihice se mostenesc (de aceea mare parte din sinucideri, sau violenta in familii, sau alcool, sau fumat/droguri, depresie). Toate astea denota instabilitate psihica. La fel si timiditatea Noesissei!
4. Pe mine ma sperie, cum spuneam, lucruri care se intampla pe familii in generatii si care par sa fie din alte influente (externe familiei), caci alte explicatii nu prea exista in multe cazuri.
Sau nu stim noi in timp pentru ce anume si pentru a cata spita platim?

5. Mai am o intrebare:
De fapt de ce vrea Dumnezeu sa ne mantuim, sa devenim sfinti? La ce foloseste? Ca ajungem in iad?
Sau poate vrea mai degraba sa ducem o viata normala, sanatoasa, frateasca, spre folosul nostru?
Mai intai ca daca este sa judecam riguros, dupa lista voastra lunga de pacte, de pe alt fir, nici un om, dar nici unul, nu ar ajunge in rai. Toti ne ducem in iad.
Pentru ca pacatele exista si vor exista si nu au leac. Noi sfinti/perfectiuni nu putem deveni.
Suntem intr-o lupta continua.
Cine o mentine si de ce? E mult de discutat.
Dar cand suntem 6 miliarde de oameni pe pamant si toti vrem serviciu, casa, bani, copii, sot/sotie, haine, mancare, trebuie sa ne luptam pentru ele si sa ne si necajim, sa si plangem. Nu le gasim pe jos, ca mana cereasca.
Spune "toata grija lumeasca sa o lepadam", dar cum, cand eu plec de la biserica si stiu ca maine n-am cu ce cumpara paine, sau ma da afara din casa ca n-am cu ce plati?
Daca ar fi destul pentru toti, da, ar fi minunat si am trai chiar in sanul lui Avraam si nu ne-ar trebui decat sa fim buni si sa ne iubim.
Pot eu sa ma duc la magazin, sau la proprietar (cine-o fi el ) sa-i dau citatul din scripturi in loc de bani?
Da, Dumnezeu ne rasplateste mult pentru multe, dar in rest trebuie sa le procuram singuri si sa induram multe si grele.
Cum sa fim calmi si luminosi si fara pacate?
Eu as vrea sa pot sa fiu asa si sa ma lepad de grija lumeasca, sa nu ma mai imbolnavesc. Dar si calugarii si preotii au griji lumesti: nevoi financiare, rude, munca, administrarea manastirii/bisericii, etc.
Si animalele si tot trebuie sa lupte pentru supravietuire.

Din pacate ceea ce nu gasim in scripturi sunt solutiile. Cum sa facem sa nu avem griji, sa fim buni si sa supravietuim printre alti oameni etc., cum sa ne mentinem familia.

In final inca un gand: oare noi toata omenirea platim pentru pacatul lui Adam si a Evei pana la urma si la urma? Si de ce? Ca nu ne sunt rude? Si ne vom termina vreodata de ispasit acest pacat?
Vom ajunge vreodata imaculati?
Ieri se spunea la Evanghelie asa: "ceea ce la om nu este posibil, la Dumnezeu este posibil". Mi se pare normal si clar. De ce vrem noi imposibilul?