Sofia,ai aşa o inocenţă şi o lipsă totală de răutate în postările tale care pe mine mă cucereşte de aceia citesc toate postările tale care deşi lungi mi se par a fi gânduri ale unui om normal care îşi pune întrebări fireşti.
Încerc să duc mai departe firul discuţiei la fel de firesc.

Postul are trepte şi fiecare îl face după puterile sale.Unii postesc cu multă uşurinţă alţii nu pot sau nu au suficientă voinţă pentru a posti.Dumnezeu îi iubeste şi îi primeşte deopotrivă pe toţi!

Cănd nu mânânc produse de origine animală şi dulciuri (pe care de altfel le ador) mă simt mult mai bine sunt mai veselă ,mai optimistă,dorm mai bine,slăbesc câteva kg (asta nu înseamnă că nu-mi place să mânânc şi carne deşi aş dori să renunţa definitiv la ea dar...nu renunţ căci sunt lumească).
Cel mai bun exemplu (pe care îl am lângă mine) că postul este bun e mama mea de 85 ani care toată viaţa a ţinut posturile şi vinerea a ajunat şi care este sănătoasă la aceşti ani iar după ce se împărtăşeşte parcă întinereşte cu câţiva ani.

Căt despre relaţiile intime orice duhovnic recomandă dreaptă socotelă.Pentru mireni regulile nu sunt chiar atât de srtricte.
Unii pot fi sfinţi şi în lume dar sunt puţini,poate sunt şi printre noi cei de pe forum...
Noi cei mulţi facem totul după a noastră putere voinţă şi credinţă.
Important este să rămânem în credinţa în care ne-am născut şi să o trăim corect după puterea noastră căci"omul este măsura tuturor lucrurilor"(nu-mi amintesc cine a spus aceasta).

Iisus Hristos prin Legea Nouă a dăruit oamenilor posibilitatea de a se mântui adică de a fi din nou Fii ai Luminii prin Legea Iubirii care este greu de împlinit dar prin care păcatul originar poate fi iertat tuturor oamenilor.
Poate unii vor merge în Rai ,poate alţii nu dar misiunea noastră aici pe pământ este ca acei ce sunt născuţi de noi să fie mai buni decât noi şi pentru aceasta naşterea de copii şi viaţa de familie este binecuvântată de către Dumnezeu.

În viaţa fiecărui om este ceva care nu merge, un blocaj.Nu ştiu de ce este aceasta dar să mulţumim lui Dumnezeu că ne-a deschis puţin ochii inimii pentru a ne dori şi altceva în afară de a ne hrăni patimile pe care trupul nostru păcătos le iubeşte nespus.