Citat:
În prealabil postat de anna21
Mi-au dat lacrimile cand ai venit cu acest exemplu. Si habar n-am daca este bine sau nu, Dumnezeu stie.
Aceasta este doar o situatie particulara. Cati oameni se regasesc in ceea ce descrii tu?
Regula generala este postul.
Si eu pot aduce exemple in care incalcarea postului s-ar putea justifica in ochii unora. De ex. un cuplu care trece printr-o criza, discuta pana si posibilitatea divortului.. el o invita pe ea la restaurant. Sa zica ea: scuza-ma, dar eu azi postesc? Convingerile ei religioase sunt motiv de nemultumire pt el. El ar fi jignit daca ea ar manca doar niste paine. Este indreptatita sa incalce postul in aceasta situatie?
Si daca ea incalca postul in aceasta situatie, putem concluziona de aici ca daca sotul invita sotia la restaurant, postul poate fi incalcat?
Nu stiu daca ma fac inteleasa:
1. nu stiu in ce masura este justificata relativizarea postului si a infranarii in anumite situatii particulare
2. nu putem generaliza pe baza unor exemple foarte particulare (chiar daca ele ar fi justificate)
|
Anna, cred ca aici intra in functiune "postul dragostei"... eu asa stiu, cand esti in vizita sau nu ai incotro, mananci ce ti se pune, nu te lauzi ca tii post. Bine, in familie sau intre prieteni, cand te stiu toti ca postesti, e altfel. A fost ziua unui coleg intr-o zi de post si ne-a invitat la restaurant pe mine si pe inca un baiat si era putin mahnit cand a auzit ca amandoi tinem post, pentru ca el voia sa comande mancaruri de dulce. Celalalt coleg insa, fiu de preot, care tinea toate posturile, i-a zis ca va face o exceptie la masa de dragul lui. Am facut si eu la fel, nu puteam sa ma arat a fi o mai buna crestina decat acela care tinea toate posturile. Si apoi, stiam din start, de cand am acceptat invitatia, ca asa se va pune problema. Omul de langa tine e mai important decat tine mereu.
A spus odata un crestin: - Nu se poate ca sotul sa aiba grija numai de sporirea sa duhovniceasca si sa nu se preocupe si de sporirea sotiei sale si a copiilor sai. Cine se ocupa numai de sine, in loc sa urce, coboara. Iar cine se ocupa de familie, in loc sa coboare, urca.
Zicea avva Ioan Colov: "Nu este cu putinta sa zideasca cineva casa de sus in jos, ci de la temelie in sus". I-au zis lui: "Ce este cuvintul acesta?". Le-a zis lor: "Temelia, aproapele este, ca sa-l cistig si sa-l folosesc intii. Ca de el sunt atirnate toate poruncile lui Hristos". (39-104)
Pentru Andreicozia: de ce o necajesti mereu pe Anna? Are destule greutati pe cap ca sa mai suporte si ironiile tale.