Bunica mea spunea ca lunea se posteste pentru "jiti" adica vite, sau animalele din gospodarie in general, ca sa nu se imbolnaveasca. Sau era joia? Oricum, n-am vazut-o niciodata postind lunea, n-avea decat gaini si pisici in batatura, si un caine, si dupa parerea ei oricum pisicile nu meritau prea mult, in afara daca prindeau soareci, apoi gainilor le dadea pastile cu vitamine primavara si toamna, iar cainele era in general sanatos, vaccinat.. :) Asta ca sa mai destindem atmosfera...
Stiu ca la manastire intr-adevar se posteste si lunea, daca pentru ingeri (de ce?) sau nu, nu stiu.Poate doar este asceza in plus pentru ei, fiind la manastire, si dandu-si toata viata lucrului asta. Dar nu se cere nicaieri mirenilor sa faca asa ceva.
Cat despre natura ascezei, cred ca problema unii o pun gresit. Mie de exemplu imi este destul de usor sa tin post alimentar. Pot sa traiesc mult si bine fara carne. In schimb, daca mi-ai lua laptopul sau internetul cred ca m-as urca pe pereti de frustrare, cel putin la inceput, probabil mai tarziu as fi foarte fericita si linistita. Ar fi un sacrificiu muuult mai mare decat renuntarea la carne sau la lapte. In casa unei prietene de ale mele, fata de preot, in prima si ultima saptamana din post, nu se deschidea televizorul (pe atunci nu aveam calculatoare) deloc. Si imi spunea ca nu e usor, totul in casa devine prea linistit, parca mormantal, trebuie sa gasesti altceva de facut, dar in final se simtea foarte bine, citea mai mult, avea timp pentru gandurile ei mai mult. Sigur, tineau si post alimentar in timpul asta, dar lipsa televizorului si a muzicii era cea semnificativa. Si nu, nici ea, nici eu, nici alti colegi de atunci, nu tineam post foarte strict, doar prima, ultima saptamana din post, plus inca o saptamana in care te impartasesti daca nu ai facut-o in prima, plus miercurea si vinerea, si fara carne tot postul. Si ce buna era ciocolata dupa o saptamana de post (tatal ei, fiind protopop, tot timpul aveau tot felul de ciocolata care mai de care in casa pe care el o primea plocon de la diversi :D)
Asta era cand eram la liceu, eram inca adolescente...si o spun fiindca spuneau unii ca ori tii post cum trebuie strict dupa tipic, ori nu tii deloc, ca nu alegi cand si cum. Dar noi ne bucuram de venirea Domnului din toata inima, faptul ca mai beam niste lapte din cand in cand, si asa eram inca in crestere, nu insemna ca nu eram constiente de importanta si minunatia sarbatorii care venea. Postul Craciunului si sarbatoarea era chiar o bucurie sincera si incercam sa ne pregatim pentru ea.
Iar marea majoritate a oamnilor nu postesc cum spuneti voi, fie nu pot din cauza sanatatii, fie nu au destula vointa, fie sunt intr-o familie in care postul nu este la loc de cinste. Asta inseamna ca nu trebuie sa incerce? Ca refuza Hristos jertfa lor? Asa mica si plapanda cum este? Dar este! Citeam undeva ca daca faci un singur pas spre Hristos, Hristos face o mie spre tine, dar trebuie sa faci acel pas, chiar si sovaielnic. ca de unde sa stie El ca tu ai intentia reala de a te apropia de El? Si cred ca este adevarat.