[geo.nektarios]

Textele trinitare ale Noului Testamentexprimă trinitatea persoanelor şi unitatea fiinţei lor. Un text clasic exprimânr aceasta este cel care cuprinde mesajul Mântuitorului dat apostolilor când îi trimite la propovăduire: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă. Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului” (Matei 28, 19-20).În acest text sunt amintite de Hristos Însuşi, cu numele, toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Cuvintele Tatăl şi Fiul înseamnă întotdeauna persoane. Cuvântul Sfântul Duh pus alături de cele două indică, de asemenea, o persoană. Expresia „în numele” nu se foloseşte decât pe lângă persoane. Deci, încă o dovadă că este vorba de cele trei Persoane. Botezul săvârşindu-se în numele Lor şi având ca efect iertarea păcatelor şi renaşterea spirituală, pe care numai Dumnezeu le poate săvârşi, înseamnă că cele trei Persoane sunt Dumnezeu însuşi. Iar expresia „în numele” (eis to onoma) singular arată că, cele trei Persoane divine au o singură autoritate, precum şi o singură fiinţă.
Alte texte care exprimă trinitatea Persoanelor şi unitatea Lor sunt: „ Harul Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13, 13) şi (I Petru 1, 2) „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu Tatăl, întru sfinţirea Duhului, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă şi pacea să ne înmulţească!”
Existenţa a trei Persoane, reale şi deosebite între Ele este reliefată, în primul rând, prin cuvintele îngerului rostite către Sfânta Fecioară la Buna Vestire: „Duhul Sfânt Se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1, 35). Textul indică, în mod distinct, pe cele trei Persoane, precum şi iconomia fiecărei Persoane.
Botezul Domnului în Iordan de la Ioan Botezătorul prilejuieşte arătarea Persoanelor distincte ale Sfintei Treimi: Fiul care Se botează în Iordan, Duhul Sfânt care se coboară în chip de porumbel şi Se odihneşte peste El şi Tatăl care dă mărturie despre Fiul Său întrupat lumii, cum reiese din textul: „Iar, botezându-Se Iisus, îndată-ce a ieşit din apă, iată cerurile I s-au deschis şi a văzut Duhul lui Dumnezeu, pogorându-Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată, glas din ceruri care a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 16-17) „Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şii Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Marcu 1,10-11).În cuvântarea de rămas bun către apostoli: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face. De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va vorbi vouă ca să fie cu voi în veac” (Ioan 14, 14-16), Hristos vorbeşte despre Tatăl, despre Fiul şi despre un alt Mângâietor, Duhul Adevărului, Care purcede de la Tatăl, trimis în lume de Tatăl şi de Fiul şi Care în numele Fiului va învăţa toate. „Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14, 26). „Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). „Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea, am zis că din al Meu ia şi vă vorbeşte vouă” (Ioan 16, 15).Persoana Tatălui este evidenţiată prin cuvintele: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Persoanei Tatălui i se atribuie raţiunea: „Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele” (Matei 6, 32), voinţă „pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 5, 30), iubire „Că Tatăl iubeşte pe Fiul şi-I arată toate câte face El şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi” (Ioan 5, 20).
Uneori textul Sfintei Scripturi poate da impresia că Tatălui I se atribuie o întâietate în Sfânta Treime, căci El naşte pe Fiul şi purcede pe Duhul Sfânt, dar aceasta se datoreşte imposibilităţii exprimării omeneşti de a afirma astfel de principii a Sfintei Treimi, Tatăl neavând întâietate existenţială faţă de Fiul şi de Duhul Sfânt, deşi este Născător şi Purcezător: „Mă sui la Tatăl Meu şi la Tatăl vostru” (Ioan 20, 17). „Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei” (Efeseni 1, 17)