[geo.nektarios]

Persoana Fiului Întrupat este indicată prin însăşi numirea de Fiu născut din Tatăl, având aceeaşi fire dumnezeiască: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca Unuia-Născut din Tatăl ...” (Ioan 1,14). „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16), precum şi prin proprietăţile care I se atribuie.
Astfel se spune că are raţiune, întrucât cunoaşte desăvârşit pe Tatăl „ ... pe Tatăl nu-L cunoaşte nimeni decât numai Fiul ...” (Matei 11, 27), are voinţă „Părinte voiesc ca unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi-ai dat” (Ioan 17, 24), iubeşte pe oameni „Să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu” (Ioan 15, 12) şi lucrează mântuirea lor, jertfindu-Şi chiar viaţa pentru ei „Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare” (I Corinteni 1, 30). „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn”.Dumnezeirea Fiului este afirmată în multe locuri, fie direct, fie indirect. Direct, la Botez, Tatăl Îl numeşte „Fiul Meu iubit” (Matei 3, 17); în faţa lui Caiafa, Hristos se recunoaşte ca Fiu al lui Dumnezeu „De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26, 64); Apostolul Toma îl numeşte „Domnul Meu şi Dumnezeul Meu” (Ioan 20, 28). Indirect, dumnezeirea Fiului ca Persoană deosebită de Tatăl se afirmă atribuindu-I-se însuşiri dumnezeieşti ca atotputerniciei „Toate prin El s-au făcut şi fără El nimis nu s-a făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1, 3), omniprezenţa „Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20) şi I se cuvine adorare dumnezeiască „Ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl ...” (Ioan 5, 23) şi altele.
Persoana Sfântului Duh amintită de Mântuitorul Hristos însuşi care ne arată că, Duhul Sfânt purcede din Tatăl şi este trimis de Tatăl şi de El în lume, în numele Lui ca să mărturisească despre El şi să călăuzească la tot adevărul, fiind Duhul Adevărului „Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela, ce trebuie spuneţi” (Luca 12, 12).
Dumnezeirea Duhului Sfânt este afirmată cu claritate, direct sau rezultând din context. Astfel, „celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt nu i se va ierta” (Luca 12, 10). Cine minte Duhul Sfânt nu minte „oamenilor, ci lui Dumnezeu” (Facerea 5, 3-4); Duhul are însuşiri dumnezeieşti este „alt Mântuitor” (Ioan 14, 16), este atotştiitor, învaţă „toate” (Ioan 14, 16), este atotputernic, participând la creaţie „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facerea 1, 2), egal fiind cu Tatăl şi cu Fiul; prin Duhul Sfânt vine mântuirea prin naştere „din apă şi din Duh” (Ioan 3, 5).
Dacă în unele texte se pare că s-ar nega dumnezeirea Duhului Sfânt: Duhul Sfânt „nu va vorbi de la Sine, ci va vorbi ce I s-a spus” (Ioan 16, 13), aceasta nu înseamnă că Duhul Sfânt nu este atotştiitor, ci că, după voinţa dumnezeiască, după Înălţarea la cer a Domnului, Duhul nu va spune nimic deosebit de spusele anterioare ale Domnului, tocmai pentru că are atotştiinţa, „fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu” (I Corinteni 2, 10).
În Sfânta Scriptură, obişnuita înşirare a Persoanelor dumnezeieşti este: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, dar există şi altfel de înşirare, ca: Tatăl, Duhul Sfânt şi Fiul: „Aleşi după cea mai dinainte ştiinţă a lui Dumnezeu-Tatăl, şi prin sfinţirea de către Duhul, spre ascultare şi stropirea cu sângele lui Iisus Hristos” (I Petru 1, 2); Fiul, Tatăl şi Duhul Sfânt: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Corinteni 13, 13); Duhul Sfânt, Fiul şi Tatăl: „Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi” (I Corinteni 12, 4-6), fiind şi această înşirare un indiciu asupra egalităţii Persoanelor dumnezeieşti.

3,4,5) Sa fie vorba oare de o invatatura omeneasca sau de un adevar pe care Biblia il tine tainuit ?
Sora Draga, cred ca prin lucrarea mea de seminar/sinteza ti-ai luminat mintea si ai inteles ce trebuia despre Sf.Treime, ca nu este un concept omenesc! O hotarare dogmatica NU se ia de unul singur! Ci Dumnezeu-Tatal Care lucreaza prin Fiul in Duhul Sfant a luminat si pe Sfintii Parinti de la Sinoadele 1 si 2 Ecumenice pt a stabili INVATATURA CORECTA SI CONCRETA Despre Sf.Treime, Dumnezeul nostru Cel in Treime inchinat si Slavit, Caruia I se cuvine Slava si Cinstea si Inchinaciunea, in vecii vecilor Amin!