[lareine]

Departe de mine gandul de a invata pe cineva cum sa traiasca sau sa ma pun de-a curmezisul vreunui parinte duhovnic, dar:

1. Bataia (si violenta in general) este un comportament invatat. Nu ai bate niciodata pe nimeni daca nu ai vedea asta la altii. O mare responsabilitate pentru un comportament violent al unui barbat il au parintii acestuia: tatal sau pentru ca a dat si mama pentru ca nu a ripostat, dand prin asta de inteles copilului ca violenta este o treaba _acceptabila_. Puterea exemplului, daca vreti.
2. Am impresia ca face cumva parte din fondul cultural al poporului nostru (si poate si al altora) sa spunem ca "asa sunt barbatii" si ca, eventual, "a facut ea ceva ca sa o merite", si prin asta continuam sa propasim violenta in familie.
3. Avem in general foarte putine cunostinte despre patologie. Vorbim cu usurinta despre "nebun", dar face cineva ceva pentru acel "nebun"? Daca e intr-adevar "nebun", nu ar trebui sa il vada un medic, cel putin? Nimic nu se poate face fara voia si ajutorul lui Dumnezeu, dar macar sa incercam, pentru ca daca adoptam pozitia ghiocelului nu facem decat sa intarim comportamentele nedorite. El o sa ajunga la concluzia ca e permis, functioneaza si ca in momentele alea e in control desavarsit si ca are drept de viata si de moarte asupra femeii. Nu e chiar asa.


Si avem o responsabilitate fata de copii, care sub nici o forma nu trebuie sa invete ca bataia este acceptabila, ca este o solutie la ceva (nu solutioneaza _nimic_) pentru ne facem direct vinovati de felul in care isi vor trata partenerele, colegii etc. Atat de multe greseli facem cu copiii sau DE FATZA CU EI, din generatie in generatie, si pe urma ne miram ca ajung alienati si agresivi. Nu facem decat sa culegem roadele pe care le semanam.