Citat:
În prealabil postat de Anna
Intr-adevar Andrusca, nu mi s-a prea inteles sfatul, mai ales ca nu vine de la mine, chiar e sfatul unui specialis, unui om care a ascultat multe persoane, multi oameni inselati si multe cupluri. Si e vorba de barbati, la o femeie nu se aplica aceasta strategie, ele nu functioneaza asa, de aceea ele nu pot intelege. Nu trebuie ca femeia sa recurga la terti. E de ajuns sa fie o femeie "radioasa". La asta m-am referit. Voi n-ati auzit de exemplu ca frica de Dumnezeu e de fapt frica de a nu-L pierde pe Dumnezeu, Il pretuiesti atat de mult incat ti-e frica sa nu-L superi sau sa-L pierzi? La aceeasi frica ma refeream aici, frica barbatului de a nu pierde femeia, dar daca nu o prea pretuieste si NICI MACAR NU VEDE CAT DE MULT O PRETUIESC ALTII CA SA I SE DESCHIDA OCHII atunci de ce sa-i mai fie frica ca o pierde? Cand femeia e pretuita de alti barbati, atunci poate si barbatului aluia i se deschid ochii si o pretuieste si el, daca pana atunci era orb. Asta este, uneori nu stim sa pretuim pana nu vedem pe altul ca se bucura de acelasi lucru. Ati inteles acum sau nu?
|
Bineinteles ca ai dreptate, sfatul poate fi interpretat in diferite moduri...dar se refera cumva la a pastra ceva din ce erai la inceputul relatiei, la a transmite ceva in permanenta, in sensul de a nu deveni opusul aceleia fara a constientiza, dar a avea aceleasi peretentii de la sot...fara a intelege ca si el ar putea de fapt oglindi transformarea sotiei si a cuplului in general... ceva in genul asta inteleg eu din acest sfat care are o logica clara, si nu e ceva fara sens chit ca unii nu sunt de acord.
Pai cum sa nu, care barbat nu se bucura cand ii este laudata sotia, sau ei amandoi ca si cuplu???!!?? ( deci nu e vorba neaparat de a face furori, iar barbatii sa se taraie dupa sotie peste tot cu ochii pe caldaram) e mai mult imaginea de cuplu care transmite ceva frumos, viata, zambet, caldura...si nu incrancenare, suspiciuni, gelozie, lipsa de comunicare...sau platitudine.
De obicei femeile au tendinta sa se consume, sa se ofileasca, toate aceasta suferinta si consum interior citindu-li-se in ochi si pe fata...iar pentru asta trebuie gasita o forta interioara de a depasi aceste situatii fara sa devina asemanatoare Sfintei Vineri...cam asta e ideea, pentru ca unii barbati nu sunt genul care sa faca sacrificii pentru victime ale lor, ci pentru ceva ce ii incanta, ii face sa se simta bine cu alegerea facuta...si se bucura cand li se confirma si de catre ceilalti acest lucru...
P.S. Mi-as permite sa specific ca acesta nu este sfat neaparat, este mai mult o constatare si un semnal de alarma pentru unele/unii...deci eu i-am inteles sensul de prima data cand l-am auzit, si mi se pare foarte adevarat!