Citat:
În prealabil postat de anita
Tot sfantul Teofan a zis mai apoi ca cine nu posteste nici nu va participa la slujbele bisericii mereu ,nici nu va avea o pravila de rugaciune,postul te disciplineaza .Postul aduce o disciplina interioara care te ajuta sa sporesti ,te ajuta ,subliniez .
Dai vointa ,iei putere.Si asa suntem pacatosi in fapte ,postul ar fi o mica jertfa .Pentru un crestin postul nu trebuie sa fie o corvoada ,altfel nu ii mai vad rostul.
|
Anita, sunt de acord cu ce spui despre post.
Nu stiu de ce nu reusesc sa ma fac inteleasa, poate nu ma exprim clar sau poate ce incerc eu sa zic nu se spune de obicei in felul asta. Eu am spus mai sus ca postul este nu numai necesar, ci chiar
indispensabil.
Insa:
nu insa si forma lui.
Cum spune sfantul Teofan, forma este necesara pentru ca noua oamenilor ne trebuie o disciplina, altfel nu facem nimic, cel putin la inceputun drumului nostru duhovnicesc. (parintii din Pateric nu aveau nevoie de reguli ca sa posteasca, si posteau mai aspru ca noi! a fi liber nu inseamna deci neaparat a fi lax)
Sunt cred doua tipuri de situatii in care respectarea regulilor nu este posibila sau necesara:
1) Impedimente cum ar fi: boala, sarcina, alaptatul, conditii grele de munca, obligatia de a manca impreuna cu altii care ne gatesc, alte conditii personale dificile etc
2) Un nivel mai inalt de traire duhovniceasca - chiar si numai putin peste primul nivel, al incepatorului, iti sa mai multa libertate de a manca pentru a nu sminti pe cineva, pentru a nu iesi in evidenta etc. (parintele meu imi spunea ca in astfel de ocazii sa mananc de dulce dar sa mananc mai putin de exemplu) Nu inseamna ca aceasta persoana ar fi neaparat mai sfanta, insa ea
s-a disciplinat destul ca sa isi poata gasi si forme personale de postire si a putea face exceptii din dragoste .
Eu ma gasesc in momentul de fata in prima categorie: de vreo doi ani nu am mai putut tine postul dupa reguli, pentru ca am fost ori insarcinata ori am alaptat. Inseamna ca nu am postit? Nu cred. A fi insarcinata presupune o alta asceza: sa suporti durerile, greturile, oboselile, starile emotive ciudate, nelinistile, si sunt si lucruri pe care nu ai voie sau nu poti sa le mananci sau bei din cauza sarcinii. Iti pui trupul jertfa pentru a da viata, de fapt.
Trebuie sa recunosc ca nu sunt destul de inaintata duhovniceste ca sa nu-mi lipseasca totusi postul dupa reguli. Imi placea foarte mult si imi facea bine. Simteam mai mult sarbatorile, parca. Am incercat sa imi amintesc de sensul postului, de aspectul duhovnicesc - abtinerea de la fapte si vorbe rele, faptele bune, rugaciunea.. insa nu cred ca am reusit prea bine.
Lucrul care mi se pare mie fals este un fel de intoarcere pe dos a datelor problemei. Uitam ca postul nu este un scop ci un mijloc, chiar cand afirmam contrariul. Facem din el o Lege, iar incalcarea regulilor lui, pur si simplu, devine un pacat. Pacatul consta insa nu in nerespectarea regulilor, ci in
lipsa ascezei (adica a exercitiului duhovnicesc, a nevointei, de un fel sau altul), si in
relatia noastra deviata cu faptura. In loc sa avem o relatie de tip euharistic, avem una de tip posesiv,
idolatru.
Asta este pacatul. Uneori, putem face acest pacat si respectand toate regulile, daca facem din ele un idol si il judecam pe aproapele. Amintiti-va de pilda vamesului si a fariseului. 'Eu postesc' , 'Multumesc ca nu sunt ca nenorocitul asta de langa mine'. (culmea, este o maimutareala euharistica aici, pt ca zice 'multumesc' ca sa se laude)
Despre postul conjugal se pot spune cam aceleasi lucruri, insa cum spuneam mai sus, este mai delicat pentru ca se face in doi, pentru ca relatia trupeasca cere si spontaneitate, si pentru ca regulile pentru el au fost facute de oameni care nu cunosteau viata conjugala dinnauntru, si pentru ca s-a ajuns sa se ceara post si de sarbatori.
Si pentru postul conjugal exista situatii cand avem alte asceze de purtat: de ex. boala, stresul, suferintele de alte feluri.
Cred ca este simptomatic faptul ca, intr-un topic despre pacat si urmarile lui, se ajunge iarasi si iarasi sa se vorbeasca despre pacat ca incalcarea postului, nu ca: cruzime, rautate, invidie, lene, mandrie, nepasare, nesimtire, curvie etc. Asta arata o anumita preocupare a ortodocsilor pentru o conceptie cam legaista a pacatului, poate.
V-am convins ca nu sunt impotriva postului?
