[lareine]

Doriana, daca tu consideri ca Dumnezeu este Acelasi atat in bisericile noastre cat si ale voastre, poate vei avea curiozitatea si rabdarea sa citesti cartea unui parinte si filosof care mie imi este foarte drag, si daca arunci o privire aici http://ro.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose vei vedea de ce, pentru ca are o biografie foarte interesanta si este unul dintre cei care a cautat mult timp pana a gasit.
Cartea despre care vorbesc se numeste "Ortodoxia Si Religia Viitorului" si din punctul meu de vedere, ar trebui sa fie o lectura de capatai atat pentru ortodocsi cat si pentru celelalte denominatiuni crestine si pentru "pagani", mai ales in secolul nostru, pentru ca toti avem cate ceva de invatat din ea.

Ca elev, atât în cadrul studiilor primare şi medii cât şi mai târziu, a dovedit o seriozitate excepţională, impresionându-şi deopotrivă colegii şi profesorii. Era deosebit de talentat în matematică, dar şi în filosofie şi limbi străine, în biologie şi alte domenii. Era un foarte bun sportiv, deşi a evitat intrarea în viaţa sportivă de performanţă, fiind atras prea mult de studiu pentru a merge pe altă cale.

În 1952 Serafim Rose s-a specializat în filosofie, la Pomona, dovedind aceleaşi capacităţi extraordinare ca şi în trecut. Sub influenţa lui Alan Watts tânărul Serafim Rose se iniţiază în zen-budism. Americanizarea şi vulgarizarea acestei concepţii de viaţă de către Alan Watts îi trezeşte dispreţul, fiind în contradicţie cu spiritul său ştiinţific plin de responsabilitate. Învăţatul chinez Gi-ming Shien, taoist, cel mai mare sinolog din SUA din acea vreme, îl va îndruma pe căile cunoaşterii limbii şi dialectelor chinezeşti, ca şi a spiritualităţii chinezeşti tradiţionale adevărate.

Mai târziu va evidenţia în conferinţele sale legăturile aproape de necrezut între vechea spiritualitate chinezească şi Ortodoxie.

Între timp, şi sub influenţa lui Gi-ming Shien, Serafim Rose va ajunge să cunoască şi să respecte, ba chiar să iubească, un nou gânditor, René Guénon. „René Guénon este cel care m-a învăţat să caut şi să iubesc Adevărul, mai presus de orice şi să nu mă mulţumesc cu altceva” va declara mai târziu Serafim Rose. Într-adevăr, René Guénon a arătat în mod clar felul în care relativizarea adevărului duce la distrugerea vechilor tradiţii spirituale şi, prin aceasta, la distrugerea societăţii şi a omului ca persoană.