Citat:
În prealabil postat de anna21
Nu stiu, Fani, daca asceza este suferinta sau bucurie.. eu incerc doar sa fac ce trebuie si o sa vad ce iese. :)
Revenind la sarcina, eu am ajuns la concluzia ca este ceva cu totul iesit din comun. Este o stare de gratie, ca sa zic asa. Evident ca trebuie sa ne pazim sa nu pateasca ceva copilul. (Dar eu inteleg prin asta nu alcool, nu tutun, nu medicamente, nu vaccinare aiurea..) Si eu m-am lipsit de mancare nu ca am vrut, ci pentru ca nu puteam manca..si iti spun doar ca este un mit ca ar suferi copilul din post. Tot mama sufera, copilul ia ce-i trebuie din organismul mamei. Si sa stii ca eram sanatoasa tun chiar daca nu mancam.
Si ca tot veni vorba, despre gravide, o sa-ti povestesc ceva ce in general nu este crezut. Am nascut prin cezariana si apoi mi s-au dat pain killers (medicamente) care ma moleseau. Imi era teama ca as putea scapa copilul din brate, asa ca am preferat sa nu iau medicamentele. Deloc. Lucru fenomenal: de cate ori alaptam imi trecea durerea! Asa ca pana la urma eram doar cu copilul in brate: mai manca, mai motaia.. cum il puneam in patut, iar incepea sa ma doara operatia. Nu-mi venea sa cred. Si acest fenomen s-a generalizat apoi: daca eram trista, suparata, daca aveam durere de cap, alaptam si totul imi trecea. (Pana a ajuns copilul un dolofan.)
Stiu ca se spune despre eliberarea de endorfine in alaptare (sau doar la contactul cu copilul). Este foarte adevarat.
|
Da, este o stare de gratie si sarcina si alaptatul, ni se dau forte nebanuite.
Eu mai alaptez inca, dar tocmai sunt pe cale sa-l dezobsnuiesc. Primele sase luni era mereu la san si al meu.
Cum spune Anca, femeile insarcinate sunt mereu flamande, in general. Eu, de exemplu ;-) Si chiar daca sa spounem ca fatului nu-i face rau daca mancam putin sau ne lipsim de carne si laptate, ne poate face rau noua pentru ca ne seaca de resurse. Si a ne face noua rau nu este de loc sensul postului. In plus avem nevoie de forte pentru copil.
Revenind la post in general: Da, sigur, anna, sa stii ca eu nu vreau de loc sa ii descurajez pe cei care tin postul dupa toate regulile (desi pun pariu ca nu se gandesc sa manance in sambata mare 'doua curmale si trei smochine', ca asa scrie in tipic (pot sa va citez si canonul)) si stiu ca poate fi o cale buna si ascultarea aproape oarba aregulilor, la inceput mai ales.
Dar exista multe situatii si multe feluri de crestini.