Citat:
În prealabil postat de Ioana-Andreea
In primul rand,oamenii nu sarbatoreau soarele,ci pe Hristos,deci nu mai exista paganism in asta,ci au eliminat adorarea soarelui pt a-L adora pe Hristos.
|
Din păcate nu întru totul. Prin secolul IV în creștinism a avut loc o însemnată invazie păgână, oamenii nefiind dispuși să renunțe cu totul la această închinare solară. Însuși Constantin cel Mare- cel care a legiferat ziua soarelui pentru creștini, a fost un închinător al soarelui toată viața:
"
Ca adorator al lui Sol invictus, Constantin era adeptul monoteismului solar de tendinta filozofica si considera ca aceasta nu este incompatibila cu credinta crestina, deoarece suprema Divinitas, din aceasta religie, nu-i parea deosebita de Dumnezeul crestinilor. Constantin n-a repudiat dintr-o data toata mostenirea paganismului si, la fel ca tatal sau, care fusese monoteist, el considera soarele ca mediator vizibil intre Dumnezeul suprem si oameni." (Eusebiu de Cezareea. Scrieri, partea a doua. Viata lui Constantin cel Mare.- stdiu introductiv de Prof. Dr. Emilian Popescu , traducere si note de Radu Alexandrescu. Ed. IBM al BOR, Bucuresti 1991, pag.31)
Citat:
În prealabil postat de Ioana-Andreea
In al doilea rand,Dumnezeu a ales ziua Invierii cu mult inainte sa apara cei care adorau soarele.Deci,idolatrii soarelui au aparut dupa,chiar daca,luandu-ne dupa ani,primii.Pt ca Iisus S-a nascut mai inainte de toti vecii.
|
Adoratori ai soarelui au existat și înainte de Hristos (înaintea erei noastre). Deși au existat încercări ale diavolului de a introduce închinarea la corpuri cerești chiar în poporul lui Dumnezeu, sincretismul de care vorbeam mai sus s-a produs abia după moartea apostolilor.