Imi aminteste de o chestie peste care am dat recent, un articol, amuzant ce-i drept(nu in sensul de ridicol). Ideea suna ceva in genul asta:
"Daca un copil proaspat botezat nu are nici un pacat, atunci el ar ajunge imediat in paradis. Prin urmare cel mai bun lucru care il poate face un parinte pentru copilul sau este sa ii asigure mantuirea, prin ucidere dupa botez. Astfel copilul nu risca sa ajunga in iad."
A fost o practica de scurta durata in timpul cuceririi lumii noi, deobicei folosita la popoarele bastinase. Si intradevar daca o luam asa,este adevarat. Si nu vad cum pot fi acuzati de rautate parintii, pentru ca ei fac ce cred ca e mai bine pentru copii dpdv religios, ba chiar riscand sa isi piarda locul in rai pentru copii lor. Actul poate fi numit fanatic, dar nu este neaparat un act facut din rautate.
Trecand peste consecintele evident catastrofale ale unor asemenea practici, ce opinii aveti asupra actului. Este ceva in dogma crestina care sa opreasca acei copii sa ajunga in rai?
|