Ma gandeam odata la binecunoscuta rugaciune de invocare a Duhului Sfant: "Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului..." si ma uimeam ca prima calitate pe care o recunoastem Duhului Sfant, dupa invocarea dumnezeirii Sale, este cea de Mangaietor. Insusi Domnul Hristos il numeste asa.
Parintele Staniloae arata ca dogma "filioque" a fabricat un alt "Duh Sfant", un concept filozofic care nu mai poate oferi mangaiere, nici adevar. Si mi se pare ca nu e foarte gresit sa calificam civilizatia construita pe "filioque" ca una FARA MANGAIERE SI FARA ADEVAR, O civilizatie zidita pe trufia ratiunii. Din pacate, e ceea ce traim tot mai mult si in spatiul Ortodox. Cred ca nu va gandi cineva ca bunastarea materiala e un semn al Duhului Sfant. Si nici bunele maniere occidentale nu cred ca rezista in fata imoralitatii si secularismului propagate de Vest. Sigur, noi ne indulcim de "valorile" lor ca unii care ne facem partasi la crizele lor.
Nu vreau sa fac partizanat Ortodox, dar e singurul mod in care am reusit sa inteleg cate ceva din fenomenele complexe si contradictorii de azi. De altfel, tema mangaierii si a bucuriei in Duhul Sfant e centrala in gandirea Sf. Pavel. Batranul Iosif Vatopedinul zicea: "Sa nu treaca o singura zi fara a simti mangaierea lui Hristos"
Concluzia: "Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui" (Romani 8.9) caci "cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El" (1 Corinteni 6.17).
|