Citat:
În prealabil postat de cristinamaria
Eu una nu cred ca devenim cu adevarat liberi doar cand suntem indumnezeiti, cred ca atunci nu se mai poate numi libertate. Libertatea o avem dintotdeauna, ne-a fost data de catre Dumnezeu, este un dar din dragoste. Suntem liberi in fiecare moment sa alegem sa credem in el sau nu, sa alegem maniera in care ne indreptam spre el, sa alegem sa renuntam la propria vointa spre a o substitui cu vointa lui Dumnezeu, suntem liberi sa renuntam de buna voie la propria libertate, suntem liberi sa decidem in fiecare moment cum anume sa scapam de pacate, faptul ca luam decizii corecte sau nu cred ca e neesential, lupta conteaza, ea este expresia libertatii noastre, nu neaparat rezultatul ei. Cred ca nu lipsa pacatului este libertatea ci infrangerea acestuia. Cand stii ca pacatul e placere si totusi alegi sa te lepezi de el si gasesti si modalitatea de a o face, aceasta e libertate, indiferent daca modalitatea e corecta sau gresita.
Libertatea se manifesta prin vointa, nu prin inteligenta.
la fel, legat de regulile de care vorbeste Parintele Cleopa, eu le vad utilitatea. Aceste reprezinta un ajutor dat inteligentei, nu vointei oamenilor, oamenii sunt i continuare liberi sa se supuna sau nu acestor reguli, care au dat deja in trecut rezultate, deci oamenii nu mai trebuie sa identifice singur aceleasi solutii ci doar sa le urmeze, daca doresc.
Sigur ca ar trebui sa mearga la biserica din dragoste, dar cum stiu ei cand simt dragostea? Cati oameni nu se intreaba "asta e dragostea sau nu e" de fiecare data cand se indragostesc. Unii nu gasesc niciodata raspunsul la aceasta intrebare, si atunci comunitatea ii ajuta prin aceste reguli canonice. Tot Parintele Cleopa, intrebat fiind daca prin faptul ca un om merge regulat la slujba, fara sa se implice mental foarte mult ci pentru ca asa face si retul comunitatii, isi asigura mantuirea, a raspuns ca daca esti murdar si nespalat si intri intr-un magazin de parfumuri, chiar daca nu te dai cu parfum tot se lipeste un pic de tine si nu mai puti chiar asa de tare. Daca singur nu ai capacitatea de a-ti identifica solutii proprii, reguli proprii, cele canonice te ajuta, chiar daca nu sunt inventate de tine special pentru tine.
|
Mi-a placut mult ideea '
Cred ca nu lipsa pacatului este libertatea ci infrangerea acestuia'. Libertatea nu este doar rodul indumnezeirii, este si calea catre ea!
Dumnezeu prin botez ne-a dat puterea sa invingem pacatul.
Aceasta putere are in componenta ei libertatea.
In legatura cu regulile despre mersul la biserica, as repeta ce am zis mai sus: exista etape in viata duhovniceasca, si daca ramanem mereu la nivelul de rob, care respecta reguli, nu innaintam.
Chiar daca vedem cele trei nivele ca fiind valabile in acelasi timp (pentru ca adesea asa este), componenta de 'robie' nu trebuie sa ramana cea principala.
De aceea, o formulare prea 'autoritarista', de tipul 'nu este voie', 'trebuie neaparat sa' fata de popor din partea parintilor duhovnicesti ii infantiliseaza pe credinciosi, care raman la nivelul de robi. Facem asa pentru ca asa scrie la canoane.
De multe ori de altfel vorbe spuse de acestia pentru anumiti oameni, carora li se potrivesc, intr-o anumita etapa avietii lor, sunt transcrise de ucenici si spuse de parca ar fi pentru toata lumea. Un defect al epocii comunicatiilor...