Libertatea este cel mai mare dar oferit de catre Dumnezeu fapturilor rationale, zidite "dupa chipul si asemanarea Sa". Totodata, aceasta s-a aratat a fi, cea mai mare piatra de poticnire a existentelor personale. De ce piatra de poticnire? Deoarece printr-un NU spus lui Dumnezeu, ca asumare gresita a libertatii, omul, de fapt, cade din libertate.
Daca Dumnezeu nu ar fi fost Iubire, altfel spus, daca nu ar fi iubit, noi nu am fi existat. Dumnezeu iubeste si rabda in mod desavarsit. Asteapta, doar, doar, se va naste si in inimile noastre o iubire infinit mai mica, insa indreptata catre El. Acea iubire, prin care fiecare dintre noi i ne deschidem in mod liber. Altfel, chiar daca Mantuitorul Inviat din morti a trecut, odinioara, cu mare usurinta, prin usile incuiate, ma tem ca Se va arata neputincios inaintea usilor incuiate ale inimilor noastre.
|