Pentru toti adventistii astept sa-mi interpretati versetele astea :

David: De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. Psalmi 138:8

Contextul versetului in Psalmi nu vrea sa demonstreze existenta unui iad si a unui rai populat de fiinte vii ci in acest caz Daid doreste sa arate oamenilor OMNIPREZENTA Sa si ATOT-STIINTA Sa. Redau textele asa cum sunt traduse in versiunea Cornilescu. In contextul adevarat pentru a intelege exact ce vrea sa spuna Psalmistul aici.(cu versete scoase din context putem sa demonstram absolut orice lucru. Atentie mare deci!!!)

1Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti,
2ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul.
3Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele.
4Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul.
5Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde.
7 Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta?

8Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;

9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,

10şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apu
11Dacă voi zice: "Cel puţin întunericul mă va acoperi, - şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!"
12Iată că nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunericul ca lumina.
13Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele:

14Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!

15Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului.
16Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.

17Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor!
18Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.



De asemeni fiti atenti la vorbirea metaforica: Zilele mele sunt mai ulte decat boabele de nisip; 9Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, etc