[mariamargareta]

159. Favoritul liderilor pucioşi a câştigat alegerile “la mustaţă”

Liderii pucioşi cei plângăcioşi au în sfârşit de ce să se bucure: favoritul lor a câştigat la limită, chinuit, “tras de păr”, cu mai puţin de un procent în faţa lui Mircea Geoană, dar a câştigat. Până în ultima clipă însă, pucioşii au transpirat abundent alături de simpatizanţii lui Băsescu, aşteptând să se producă minunea. Incertitudinea lor o dovedeşte ultima “epistolă” fabricată de ei cu ocazia praznicului Intrării Maicii Domnului în biserică (pe stil vechi). Aici se vede clar că ei nu erau în stare să-l “proorocească” pe câştigător, dar sperau totuşi în miracolul reinvestirii lui Băsescu ca preşedinte al ţării. Din acest motiv, liderii pucioşi au înscenat un angajament colectiv la rugăciune pentru supuşii lor, în care însuşi Domnul Iisus Hristos se amestecă şi-L roagă şi-L imploră pe Tatăl ceresc ca să dea El gândul cel bun alegătorilor români, ca nu cumva să voteze ei la întâmplare, ci să voteze cu cap, şi aşa să-l scoată pe Băsescu câştigător în alegeri:

Sunt Domnul Iisus Hristos, [...] Sunt cu zi de sărbătoare pentru mama Mea Fecioara [...] o, mama Mea Fecioară, să ridicăm la Tatăl mâinile în ziua de serbare a prunciei tale [...] O, hai să stăm cu mâinile ridicate spre Tatăl pentru ţara Mea de venire azi pe pământ cuvânt, ţara română, dată Mie de Tatăl la naşterea Mea din trupul tău cel fecioresc, mamă! Se trage la sorţi pentru cârmuitorul de peste ea pe mai departe acum, mamă. Să dăm neamului român duhul prevederii, duhul cel bun, cel de la Noi, pentru ca să înţeleagă cu El ca Noi, căci soarta lui e scumpă înaintea Mea, fiindcă sunt Eu pe vatra lui cuvânt, o, mamă a Mea! (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 4 decembrie 2009)

Expresia de mai sus “se trage la sorţi (cârmuitorul)” este cel puţin ciudată în acest context, deoarece în semnificaţia ei ascunsă ea seamănă mai degrabă cu “se trage la sfori”. Biblia vorbeşte şi ea despre o tragere la sorţi, atunci când a fost ales al treisprezecelea apostol (Matia) în locul lăsat vacant de Iuda Iscariotul, dar ne dă de înţeles că tragerea la sorţi a fost doar o expresie văzută a voinţei lui Dumnezeu, comunicată oamenilor. Deci, pentru că oamenii au cerut, Dumnezeu le-a spus (indirect, prin rezultatul văzut al tragerii la sorţi) :să faceţi aşa cum vă arăt Eu. Apostolii au fost simpli executanţi ai voii lui Dumnezeu, doar pentru că aşa au vrut ei să fie. Or, acum nimeni nu i-a cerut lui Dumnezeu să se amestece în luptele electorale din Carpaţi. Dimpotrivă, acest “Cuvânt Pucios” ne sugerează cu totul altceva: că românii au, într-adevăr, voinţa lor (aparent) liberă, că oamenii fac sorţii, dar concomitent “Dumnezeu” se amestecă şi El în campanie pentru a le distorsiona voinţa aşa-zis “liberă”. “Dumnezeul Pucioasei” se căzneşte deci să îndrepte aceşti sorţi spre o direcţie favorabilă unor grupuri de interese. El trage sforile, iar neamul român “trage la sorţi”, şi ca să ştie cum să tragă, el trebuie consiliat prin “mesaje cereşti” convingătoare (spre binele lui, desigur!). Vedem din acest ultim “mesaj ceresc” că nu doar hazardul(sorţii) lucrează, ci şi Dumnezeu-Fiul se roagă la Dumnezeu-Tatăl ca să-l influenţeze. Atunci, ce fel de hazard, ce fel de “sorţi” sunt aceştia? La ce bun au mai fost mobilizaţi adepţii pucioşi ca să facă manifeste pro-Băsescu, să le tragă la xerox şi apoi să le pună în cutiile poştale din scările blocurilor? Ca şi în basmele mitologiei greceşti, aceste două “persoane cereşti” se amestecă în măruntele dispute omeneşti de pe pământ ca să se lupte cu “sorţii” lor şi să-i schimbe. Nişte “sorţi” care ar trebui să fie impersonali, dar sunt consideraţi de pucioşi ca fiind potenţial ostili voinţei public exprimate de către liderii lor : “noi vrem neapărat Băsescu preşedinte!”

Pucioşii continuă comedia introducând-o apoi în scenă pe “Maica Domnului”, într-un rol înduioşător: ea Îl împinge din spate pe “Fiul” ei ca să fie activ în lupta electorală dintre Mircea şi Traian. O luptă în care “este greu de lucrat” cu neamul român pentru că el e cam prostănac, deoarece şi-a uitat obârşia şi neamul (adică, tot neamul dintr-un Traian se trage... şi ar mai trebui să se tragă încă...fiindcă aşa se trag iţele...):

– O, hai, Fiule, hai! Cuvântul Tău m-a făcut rugătoare şi ocrotitoare acestui neam, care abia, abia dă să-şi cunoască obârşia şi s-o creadă apoi. O, dulce este taina acestui pământ şi a neamului de pe el! O porţi în mâini, Fiule scump, şi dai s-o aşezi peste el înaintea neamurilor de pe pământ şi lucrezi cu grijă, căci cu omul este greu de lucrat, Cuvinte Doamne. Greu de tot [...] Fiule al meu! (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 4 decembrie 2009)

Cei ce sunt de altă părere în ceea ce priveşte intenţiile la vot, să nu se aştepte la nimic bun. Cei ce nu-i ascultă pe liderii pucioşi care au hotărât că Băsescu va trebui să-şi recâştige locul de Cârmaci (preşedinte), să ia aminte. Vor fi blestemaţi cu vai-uri,ca nişte împotrivitori şi ca nişte răzvătiţi:
Cei ce se răzvrătesc, să nu se înalţe întru sine, să nu se înalţe! [...] Stăm cu mâinile ridicate cu rugăciune spre Tatăl, Noi şi poporul Tău cel din români, Doamne Cuvinte, şi aşteptăm de la Tatăl ajutorul Său în vreme de mare răzvrătire pentru câştigarea locului la cârma corăbiei Tale de azi, ţara română, ţara strălucirii, după numele ei cel din Scripturile proorocului Daniel. [...]Vai celor ce dau să hulească, să dispreţuiască sau să ponegrească pe cei ce stau înaintea cuvântului Meu când el vine pe pământ şi trimite după orânduiala Mea acolo unde el trebuie să lucreze! (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 4 decembrie 2009)

Deşi se pretinde că soarta poporului e pecetluită, fiind în mâinile Tatălui ceresc, cei ce votează din neamul român vor trebui să voteze în aşa fel ca această soartă să se mai şi împlinească, aşa cum s-a dorit să fie ea, cu biruinţă pentru bădica Traian, cârmaci de catamaran:
O, roagă-te Tatălui, popor credincios al cuvântului Fiului meu Iisus Hristos, şi roagă-te cu Fiul Său şi cu mine, mama Fecioară a Fiului Tatălui Savaot, căci neamul român trebuie să stea acum sub puterea Duhului Sfânt ca să-l călăuzească El spre voia Tatălui Savaot pentru soarta lui pe mai departe călăuzită de Tatăl. [...] căci pacea Noastră este plină de grijă şi de veghe pentru biruinţa cea bună a acestui neam, aşezat acum să cântărească sorţi pentru cârmuitorul pe mai departe pentru el. Amin. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 4 decembrie 2009)

În mod limpede, la data de 4 decembrie rezultatul alegerilor e încă imprevizibil. Spre final, liderii pucioşi promit că vor reveni cu un nou “cuvânt din cer”, îndată după ziua alegerilor. Motivul este subînţeles: Dacă a ieşit Băse’ victorios, “cuvântul” va fi de felicitări la adresa Cârmaciului, dar şi de mulţumiri şi linguşiri la adresa masei electorale de manevră din sânul obştei pucioase, care l-a ales; dacă Băselu’ pierde, va fi o amarnică mustrare şi alte vai-uri binemeritate la adresa acestui neam de prostănaci care şi-au ales soarta şi cârmaciul după capul lor:
Las pacea Duhului Meu peste duhul neamului român, care are acum nevoie de Duhul Meu, de înţelepciunea cea de sus pentru soarta lui, iar după ce va trece ziua de sorţi, Eu, Domnul voi grăi românilor şi voi sta cu ei la masă de cuvânt. Amin. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu DelaPucioasa din 4 decembrie 2009)

A trecut ziua de sorţi, a trecut şi a doua zi, şi încă o zi, şi... nimic. Promisiunea “după ce va trece ziua de sorţi” a rămas vorbă-n vânt. Cuvântul promis întârzie să apară. De ce întârzie?

Iată de ce.

Pasă-mi-te, Mircea Geoană n-a ştiut să piardă cu demnitate şi a contestat rezultatul alegerilor, deşi ratase jeţul prezidenţial în mod cât se poate de limpede. Acum, liderii pucioşi trebuie musai să aştepte rezultatul contestaţiei, ca să se poată şi şi ei să-l ştie, şi să vadă apoi ce fel de “cuvânt” trebuie să fabrice, în funcţie de rezultatul final. Dacă deştepţii ăia de la Curtea Constituţională se pronunţă cumva în favoarea repetării alegerilor? Atunci chiar că totul va fi dat peste cap! De s-ar mişca mai repede şi să dea decizia aia odată! Cu cât întârzie ei mai mult să lămurească lucrurile, cu atât atotştiutorii şi înaintecunoscătorii şi clarvăzătorii “prooroci” pucioşi sunt demascaţi că nici n-au avut habar de cine va fi până la urmă Cârmaciul.