@ Geo_Nektarios:
Eu nu cred ca noi cerem prea mult de la duhovnici, Geo. Vrem doar sa fie Om si sa ne explice credinta si sa ne invete (asa cum am mai intrebat eu pe alt fir) cum sa imbinam in viata de zi cu zi omul/viata obisnuita cu Dumnezeu si credinta, ca de fapt aste este chintesenta crestinului si este cel mai greu).
De aceea i se cere preotului de mir sa aibe familie, sa fie bun sot si parinte, etc. si de aceea monahul trebuie lasat in pace in rugaciunea lui (si atat este misiunea lui, ca asa a fost lasat).
Daca ne ducem la monah si il cautam sa ne spuna cum sa nu fim oameni, femei, barbati, soti/sotii, parinti, atunci la ce ne trebuie duhovnic?
Geo, eu te inteleg in ceea ce spui despre Taina Preotiei si faptul ca tii la ea, asa cum ar trebui sa fie, mai degraba cum o percepi tu.
Poate ca vezi in ea, mai mult decat trebuie. Taina Preotiei nu inseamna primirea harului ca pe o diploma, sau ca pe o aura/coroana. Pentru mine inseamna numirea ca preot, juramantul de preot, de a sluji lui Dumnezeu si omului. Harul se primeste in alt fel, cred ca mai tarziu, mult mai tarziu, dupa munca si demonstrarea ca esti cu adevarat demn sa-l primesti.
Si ca sa-ti raspund si la partea cu "ce facem noi pentru duhovnic".
Am sa ma raportez la preotul pe care il am acum si nu-l consider duhovnic.
Da, ma rog pentru el, in mod discret, nu in pomelnice. Dar Dumnezeu aude.
Ma rog impreuna cu el ca sa-i dau forta cu gandul meu.
Ma preocup de partea lui umana: sanatate, daca are hrana calda (jn perioade grele, cu post mult si slujbe multe, cand circula mult), daca circula cu bine in noapte (de la sedinte si slujbe), sau are nevoie de a inopta in oras (locuieste mai departe, in afara orasului), etc.
Ma stradui sa aibe strana asigurata (din partea mea cel putin, cu tot ceea ce presupune asta), sa fie pace in biserica, sa fac ceva care sa-i faca bine si lui ca preot in ochii lumii (proiectele sociale pe care am vrut si mai vreau sa le fac) etc.
Si sotul meu ma sustine in totul.
Si nu poate sa-mi fie duhovnic asa cum il vad eu si am nevoie. Nu are timp si ii lipseste ceva. Se imprastie prea mult in drumuri, sedinte, activitati administrative, mai multe biserici etc., in loc sa se zbata sa se mai elibere ca sa aibe timp si forta pentru oameni, pentru parohia lui ( o biserica si bine slujita, nu sapte si ne-terminata nici una).
Nu putem sta de vorba in problemele mele, desi cu lacrimi in ochi l-am rugat de atatea ori.
L-am pierdut pe tata zilele trecute si l-am anuntat pe el primul. Aveam nevoie de el sufleteste si ca sfat preotesc (cum sa procedez in anumite aspecte in situatia asta). Nu a fost pentru mine, n-a venit catre mine.
Si sunt mai multe goluri din partea lui.
Si atunci?
|