Citat:
În prealabil postat de Noesisaa
Despre vina legata de pacat la romano-catolici.
Pacatul= fapta rea in sine (ex. Am omorat un om.) Se iarta prin parere de rau si spovedanie.
Vina=ofensa adusa lui Dumnezeu, raul pe care l-ai produs in societate, urmarile pacatului etc.
Ca exemplu, era o povestioara intr-un manual de clasa a IV-a cu un tata care avea un fiu tare obraznic, si la un moment dat tatal s-a hotarat sa bata un cui in usa la fiecare prostie pe care o face baiatul. Se umple usa de cuie, baiatul la un moment dat isi da seama cat rau face si cat de tare l-a suparat pe tatal lui si-i spune ca de acum inainte va face cate o fapta buna pentru fiecare cui din usa. Tatal plin de dragoste ca si-a revenit baiatul la ganduri mai bune si-l iarta, spune ca bine, si de fiecare data cand fiul facea o fapta buna scotea un cui din usa. Si dupa o vreme baiatul a facut atatea fapte frumoase incat toate cuiele au fost scoase. Fericit, ii spune tatalui: "Tata, tata, nu mai sunt cuie in usa!" Dar tatal raspunde: "Dar au ramas gaurile cuielor...".
Ei, gaurile astea sunt vina pentru pacat, care desi iertat, lasa urma in sufletul omului si care nu il lasa sa fie vrednici sa mearga direct in Rai. Vina pe care catolicii spun ca se sterge printr-o stationare temporara in purgatoriu unde un foc purificator ii scapa pe oameni, de altfel buni crestini care s-au spovedit de toate pacatele mortale, si deja mantuiti, de aceste pete ramase ale pacatului pe sufletul lor pentru a intra perfect curati in Rai. Rugaciunile celor vii pentru sufletele din purgatoriu le ajuta sa iasa mai repede din purgatoriu si sa intre in imparatia lui Dumnezeu.
Cam asa am inteles eu problema cu purgatoriul si vina legata de pacat.
La ortodocsi din cate stiu eu nu este nici o ideologie atat de detaliata si precisa despre ce si cum se intampla dupa moarte. Din cate stiu eu ideea cu Vamile Vazduhului nu este acceptata in nici un caz ca dogma, ci mai mult ca posibilitate. Ce stim sigur din Sf Scriptura este ca este rai si este iad, cei rai merg la iad, cei buni la rai. Daca merg la rai doar cei perfect, sau aproape perfect buni, este discutabil. Sau cat de rau trebuie sa fii ca sa ajungi in iad din nou este discutabil. Sunt canoanele echivalentul unui fel de foc al purgatoriului, dar in timpul vietii? Discutabil, desi unii nu ar recunoaste in nici un chip, am impresia ca unii cam asa le vad (cei care vad in canon un fel de pedeapsa pentru ispasirea pacatului pe care daca nu il indeplinesti nu ti se iarta pacatul, desi este incorect, canonul fiind pentru indreptarea vietii, sau asa ar trebui sa fie).
|
Nu critic si nu comentez nicicum aceasta postare . Dar sa incercam sa folosim acest exemplu si pt. o alta fata a sa deoarece este prielnic. Stim ca unul din multele pacate pe care le poate face om este si ,,tinerea de minte " a raului produs de altul asupra ta. Parintii invata ca cel care greseste este obligat sa-si ceara iertare pt. greseala sa de 3 ori de la celalalt (in cazul in care a cerut o data sau si a doua oara si nu a primit iertare)dar daca a treia oara nu i s-a iertat atunci el este deslegat automat de greseala (pt. cainta sa) pasindu-i pacatul neiertatorului impietrit . In al doilea rind (si cred ca toata lumea cunoaste ca pe aceasta tema au existat neincetat discutii atit filosofice cit si duhovnicesti) daca ai spus ca ierti , pai iertat este, iertarea nu este doar din gura ci din suflet . Adica nu spui din gura ca ierti dar din suflet tot iti aduci aminte si il ,,socresti" pe celalalt tot invinuindu-l . Cind ai dat iertare ai sters complet tot evenimentul pt. vecie din suflet si memorie. Ori, asa cum si acest exemplu aduce in discutie, de cite ori te uiti la usa si vezi gaurile cuielor (cuiele nu le mai vezi deoarece baiatul s-a oprit de la pacate) iti dai seama si-ti reamintesti ce rau a facut el cu pacatele sale ! Sau altfel spus , gaurile te ajuta sa nu uiti raul pricinuit si atita timp cit exista gaurile exista in fata ochilor si pacatele fiului . Sau ...iertarea nu este pe de-antregul ! Si, cum judecam in aceasta situatie raportul vina -pacat -iertare ? Deoarece urma cuielor ramine etern, adica atita timp cit exista lemnul usii , adica constiinta aceluia asupra caruia s-a rasfrint pacatul copilului !
Iata deci, ca si pildele frumoase atrag atentia asupra faptului ca... iertare, iertare dar pacatele sadesc in constiinta amintirea vesnica a pacatului savirsit de care la urma urmei trebuie sa ne ferim deoarece este un alt pacat. Chiar sunt povesti in Proloage in care calugari batrini sau pustnici vietuitori la marginea unui sat au fost invinuiti si pedepsiti pe nedrept de sateni pt. fapte ipotetice dar care la un timp s-au dovedit false iar pustnicii isbaviti de pacate cu multa staruinta . Iar ei, aici este interesant, au spus ca pt. staruinta satenilor in a-si cere iertare ii iarta dar ca parasesc locul acela pt. totdeauna , adica nu mai ramin rugatori si pentru satul respectiv, ca urmare a greselii de care s-au facut vinovati acestia . Im, cam greu de inteles bine, bine aceste pilde ! Parerea mea, dumneata sora ce zici ?