"
Sectarul: Nu avem trebuintă de semnul Crucii făcut cu mâna, pentru că Dumnezeu nu cere slujirea mâinilor omenesti, căci cei ce se închină lui Dumnezeu trebuie să I se închine în duh si în adevăr si nu în trup, după cuvântul apostolului: Dumnezeu... fiind Domnul cerului si al pământului, nu locuieste în temple făcute de mâini, nici nu este slujit de mâini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viată si suflare si toate... (Fapte 17, 24-25). Iar Mântuitorul a vorbit femeii samarinence: Dar vine ceasul si acum este, când adevăratii închinători se vor închina Tatălui în duh si în adevăr, că si Tatăl astfel de închinători Îsi doreste. Duh este Dumnezeu si cei ce I se închină, trebuie să I se închine în duh si în adevăr (loan 4, 23-24). Deci, închinarea trebuie să fie în duh si nu în trup, cu duhul, iar nu cu mâna, în semnul Crucii.
Preotul: In citatul prim nu este vorba de semnul Sfintei Cruci făcut cu mâna. Aici se spune numai că pe Dumnezeu nu trebuie să-L slujim cu ostenelile mâinilor noastre, cum am sluji pe oarecare om mai mare al nostru. Dumnezeu nu are nevoie de asemenea slujitori, omul fiind atât de mic fată de El, încât în privinta aceasta, ca si de altfel în orice privintă, nu-L poate ajuta cu nimic.
Dacă voi,
sectarii, cereti de la noi numai închinare în duh, pentru ce voi, când vă rugati, plecati genunchii, vă plecati capetele, vă bateti piepturile, vă ridicati mâinile, vă împreunati mâinile amândouă si alte multe manifestări de acestea aveti în vremea rugăciunii? Pentm că si acestea sunt asemănătoare cu facerea semnului Crucii cu mâna, fiind participări ale trupului vostru la rugăciune. Oare credeti voi că vă puteti ruga vreodată fâră ca trupul vostru să ia parte la osteneala rugăciunii? Dacă ati fi niste duhuri fără de trup, v-am crede, dar nefiind, niciodată nu vom crede aceste afirmatii neîntemeiate pe adevăr. Ca si îngenuncherea, ca si plecarea capului, ca si metania sau ca si ridicarea mâinilor în sus la rugăciune, tot asa si semnul Sfintei Cruci făcut cu mâna, este un semn care arată o tinută religioasă sau o stare sufletească de evlavie în fata lui Dumnezeu, Căruia trebuie să-I slujim si cu sufletul si cu trupul nostru (I Cor. 6, 20; Filip. 1, 20).
Satana urăste foarte mult semnul Sfintei Cruci, căci este arma cea nebiruită cu care Hristos a biruit si a prădat iadul, si de aceea îndeamnă pe toti cei rătăciti de la adevăr si care îi slujesc lui, să hulească si să vrăjmăsească Crucea lui Hristos, căci, după cum câinele fuge de bătul cu care a fost lovit, tot asa si diavolul fuge de Crucea care îi aminteste că prin ea a fost biruit"
http://www.sfaturiortodoxe.ro