Oh, cat imi place topicul asta!
Suntem ignoranti pentru ca asa am ales sa fim. Indiferent cine ce ar zice si ce tapi ispasitori am gasi, adevarul este unul singur: TOT dar absolut TOT ce se numeste viata noastra, a fiecaruia dintre noi, este o banala chestiune de alegere... Banala, in sensul ca nu necesita nu stiu ce algoritmi complicati. Aleg una sau alta. Dar, foarte dificil de executat. Exista o inertie a fiintei umane, care o tine in loc, si oricat de greu i-ar fi in locul in care se afla, gaseste mult mai greu sa se mute de acolo.
Este mult mai usor sa stau pe margine si sa critic tot ce intra campul meu vizual, aratand cu degetul si judecand, bagand in cutii prestabilite de societate, cu etichete precise ... E foarte greu sa fac ceva ... E greu sa dau o mana de ajutor, e greu sa fiu voluntar in viata altora si in viata comunitatii (pentru ca am stabilit ca absolut totul trebuie sa aiba un pret), e greu sa fac eu cel mai mic efort, e greu sa fiu cinstit cu mine insumi ...
Ne uitam in sus si dam vina pe partide, uitand de fapt ca ei sunt oglinda noastra, a celor multi: indiferenti, superficiali, egocentristi, cautatori de scurtaturi. Boala neamului asta se numeste "miserupism". Pentru ca ni se rupe. De orice. Mai putin de noi - dar intr-un mod complet bolnav pentru existenta individuala.
Si se intampla pentru ca nu stim cine suntem cu adevarat. Ne-am pierdut identitatea reala, am ratacit scopul pentru care am fost creati. Acesta este singurul care poate sa ne dea o motivatie reala pentru a trai altfel. Nu-l avem si de aceea suntem atat de ignoranti...