Citat:
În prealabil postat de elizabeta
Si-atunci nu e cam tardiv acest "iarta-ma"?
Poate ar fi mai intelept sa nu mai gresim unii fata de altii, decat sa incercam sa ne legam mai apoi ranile...
|
"A greși e omenește,a persevera e greșește!"
Subiectul acestui thrend nu este o problemă personală .
Toți suntem datori în fața lui Dumnezeu dar când e vorba de datoriile noastre față de oameni uităm binefacerile și îndelunga iertare de care avem parte în fiecare clipă.
Am întâlnit prin biserică dar și aici pe forum persoane care au rănit și au făcut pe alții să sufere dar niciodată nu am simțit din partea lor puțină smerenie sau căldură omenească.
Iubește și fă ce vrei!
Emitem atâtea teorii despre credință,punem atâtea întrebări,cunoaștem teologie multă dar nu iertăm și privim de sus la cei care nu sunt asemenea nouă.
Atunci când dăruiești și primești iertarea devii mai bun,sufletul tău se face mai liber și se umple de Duhul Sfânt.
Neputința de a spune"iartă-mă" este din mândrie și din convingerea că suntem superiori,că am dobândit virtuți.
"Iartă-mă" este cuvântul fermecat care deschide sufletul iubirii aproapelui și iubirii de Dumnezeu.
Când stăm la rugăciune spunem când avem un necaz "Iartă-mă Doamne!" și suntem iertați în măsura cu care și noi dăruim iertare "Și ne iartă nouă greșiților tăi,precum și noi iertăm greșiților noștri"