"A greşi e omeneşte,a persevera e greşeşte!"
Subiectul acestui thrend nu este o problemă personală .
Toţi suntem datori în faţa lui Dumnezeu dar când e vorba de datoriile noastre faţă de oameni uităm binefacerile şi îndelunga iertare de care avem parte în fiecare clipă.
Am întâlnit prin biserică dar şi aici pe forum persoane care au rănit şi au făcut pe alţii să sufere dar niciodată nu am simţit din partea lor puţină smerenie sau căldură omenească.
Iubeşte şi fă ce vrei!
Emitem atâtea teorii despre credinţă,punem atâtea întrebări,cunoaştem teologie multă dar nu iertăm şi privim de sus la cei care nu sunt asemenea nouă.
Atunci când dăruieşti şi primeşti iertarea devii mai bun,sufletul tău se face mai liber şi se umple de Duhul Sfânt.
Neputinţa de a spune"iartă-mă" este din mândrie şi din convingerea că suntem superiori,că am dobândit virtuţi.
"Iartă-mă" este cuvântul fermecat care deschide sufletul iubirii aproapelui şi iubirii de Dumnezeu.
Când stăm la rugăciune spunem când avem un necaz "Iartă-mă Doamne!" şi suntem iertaţi în măsura cu care şi noi dăruim iertare "Şi ne iartă nouă greşiţilor tăi,precum şi noi iertăm greşiţilor noştri"