Este o mare contradictie in rationamentul tau. Mie mi se pare ca am devenit extrem de comozi si simandicosi cand am ajuns la oras. Iar de cizelat nu ne putem cizela decat convietuind in mijlocul altor civilizatii, nu unde predomina ideea "care pe care". Mai mult chiar: in mediul rural, cu mici exceptii, ne caracterizeaza harnicia, cinstea, voluntariatul, respectul reciproc si intelepciunea populara. Orasul si aglomerarile urbane ne-a transformat in egoisti, invidiosi (de ce X fura si traieste mai bine ca mine, iar eu n-as putea?). Orasul, oriunde in lume ar fi el, te face sa uiti de Dumnezeu, prin faptul ca esti intr-o vesnica competitie cu cei din jur, fara sa iei in calcul principiile morale... Probabil am ajuns ca un megafon stricat, tot repetand intruna ca nimic in viata nu e intamplator si ca totul pe lume se plateste in aceeasi moneda. Nu ne putem astepta, ca natiune, la un destin mai bun, daca nimeni nu se schimba, fiindca mecanismul e conceput a fi distructiv. Iar daca totusi mai avem o sansa, aceea ar fi sa ne intoarcem la principiile rurale, la altruism si iubirea de aproape.
bmadalin, exemplul dat de tine este extrem de edificator pentru lumea in care traim. De multe ori am auzit printre liberii intreprinzatori ca statul ne obliga sa furam, sa inselam, sa facem cate o mica gainarie pentru a supravietui si a nu munci pe branci chiar degeaba. Oare va inchipuiti ca cei care au reusit si-au platit toate datoriile catre stat? Nici n-aveti idee ce vanzoleala se da pe timp de noapte cu marfa a caror acte sunt folosite de cel putin 2 ori. Iar de-aici imposibilitatea de a concura la adaos comercial cu cel ce apeleaza la economia subterana! Romanul vrea sa munceasca, dar NU DEGEABA. Nu-i adevarat ca ne caracterizeaza lenea la modul individual. Da-i romanului sansa sa castige dupa propriile eforturi, fara sa-l dijmuiesti la sange, si-ai sa fii uimit de ce-i in stare sa faca!! Nu sunt subiectiv: am vazut asta "dincolo"!