Citat:
În prealabil postat de luceafaruldincer
M-a interesat foarte mult problema mortii. Ma gandesc in timpul somnului fara vise nu suntem constienti. Deci murim putin si inviem sau, sufletul adoarme?
|
Problema mortii nu este totuna cu problema somnului/viselor.
Cat despre somn...
in timpul somnului, omul este constient !
Faptul ca noi nu ne aducem aminte nimic si ca simtim ca nu mai existam in acele ore, nu inseamna ca nu suntem constienti.
In primul rand, cel mai simplu aspect este cel exterior. Priveste un om care doarme si ai rabdare. Vei vedea cum se misca, cum isi schimba pozitia, cum mai strange din ochi sau din mana, cum mai misca putin gura. Toate acestea sunt fapte reale facute de om.
In al doilea rand, omul este constient si la nivelul mintii. Mi s'a intamplat uneori (din pacate foarte rar) sa fiu la un pas de a pacatui in somn. Adica sa fiu constient de o pofta trupeasca sau de vreuna financiara si sa am reaua bucurie de a mi'o putea satisface. Asta era intr'un foarte foarte profund somn, iar nu intre somn si trezire. Si la un moment dat am zis ca nu vreau sa fac un lucru sau altul, tot in vis fiind. Abia atunci mi'am dat seama ca omul se poate controla si in timpul somnului si poate fi constient de sine.
In al treilea rand, Sfintii Parinti aveau rugaciune neincetata, adica nu inceta niciodata, nici chiar in timpul putinului somn pe care il aveau. Ei erau constienti si treji cu mintea si inima. Doar trupul dormea si se odihnea.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)