[adam000]

Ce ne sperie cand El e cu noi? Pai ar trebui sa ne sperie propriile noastre pacate, inclinatia spre pacat, opacitatea si invartosirea inimii noastre, in sensul ca ar trebui sa le constientizam si sa ne caim. El este bun si iubitor de oameni, dar daca pe noi nu ne sperie pacatul, putem aluneca spre apokatastaza. Ar trebui sa luam exemplul Lui Hristos si al Sfintilor. Daca nu luam exemplul sfintilor, pe cine crezi tu ca ar trebui sa luam drept exemplu, pe vecinul de alaturi? Crezi ca ar fi un ghid bun spre mantuire? Eu cred ca daca ne raportam la masura sfintilor ne dam seama de propria noastra pacatosenie, de propriul nostru egoism si mandrie, ne dam seama cam pe unde stam. Alea sint momentele de adevarata luciditate.

Revenind la vietatile care fac parte din creatia Lui Dumnezeu, Hristos nu a omorat nici o vietate, doar pe smochin l-a uscat, iar pe smochin l-a uscat nu pentru ca i-ar fi incalcat teritoriul, ci ca sa dea o pilda oamenilor despre oameni. Si nu uita ca Dumnezeu este Cel ce da Viata. Noi dimpotriva, ce omoram, ce distrugem, ramane omorat, noi nu putem da viata inapoi. Sa luam deci exemplul Lui Hristos si sa nu distrugem, sa nu omoram creatia Lui Dumnezeu. Gandeste-te ca Dumnezeu a foacut omul ca sa traiasca in pace cu toata creatia Sa pe acelasi teritoriu.
Daca o vietate a Lui Dumnezeu iti incalca teritoriul fara sa-ti faca nici un rau, ce treaba ai tu cu ea? Las-o in pace macar, sau da-i de mancare daca poti, ca si tu sa ai grija de creatia Lui Dumnezeu la masura ta, caci El are grija de creatia Sa (inclusiv de tine) tot timpul.